Archives: ianuarie 2014
Ramasitele zilei
Cred ca titlul romanului , per se, in afara contextului idei romanului sau filmului cu acelasi nume, exprima cel mai bine situatia timpului meu in viata de zi cu zi.
Am citi zilele trecute pe http://construimimperii.ro in oferta numita Jurnalul Generalului sintagma declaratia de independenta. Si am relizat ca aici am si eu o problema, aici trebuie sa lucrez pentru ca sunt departe de a fi un independent.
Furtul secolului nu este nici pe departe cel care pare a fi: furtul de obiecte de valoare: aur, diamante, bani. Nu, este un furt virtual este un furt de timp care este facut de multe ori cu acceptul tau tacit. Sa ne gandim numai la lupta acerba care se da pe atentia ta. Cine nu vrea macar trei secunde din timpul tau, din atentia ta? Sute de posturi TV sau radio cu reclame netargetate, milioane de site-uri desfasoara strategii impresionante pentru a fura cateva secunde din viata ta. Si este OK pentru ca si noi speram sa creem un continut suficient de valoros pentru a obtine atential altora. Problema este in organizare, este in a face ceva atunci cand vrei sa-l faci. Cred ca ai mai multa eficienta daca faci lucrurile grupate pe sectiuni, intr-o aboradare mai mult intensiva decat extensiva. Cum spunea un slogan zen : “cand merg, merg”. Secretul eficientei este atat de simplu.
Obiectivul sau functia
La capitolul stabilirea obiectivelor pe anul 2014 facand o analiza mai atenta am avut senzatia ca nu este vorba de mai multe obiective ci de actiuni doar in indeplinirea unui unic obiectiv si acesta este sa ne jucam rolul pe care il avem in sistemele din care facem parte.
Functia mentine organul deci daca iti faci functia tu ca parte din sistem vei fi OK si la nivel uman se traduce in sens, fericire, implinire.
Daca ma uit si mai atent nu pot sa vad foarte multe misuni sau roluri ci unul singur. Misinea a fost trasata atunci cand s-a spus “pregatiti-va caci va veni Imparatia lui Dumnezeu” deci ce alt rol poti avea decat sa sfintesti locul, sa pui umarul la venirea Paradisului pe Pamant. Deci misiunea mea ar fi sa contribui la conditiile care pot duce la tranzitia de faza spre un mod de functionare mai ordonat al societatii, in limbaj traditional Paradisul pe Pamant. Restul sunt doar actiuni. Poate fi un obiectiv sa-mi fac un viloi ca sa ma izolez de “prostime”? Nu! Pentru ca daca nu am responsabilitate sociala mediul meu va fi mereu unul precar sau periculos si pentru mine. Nu poti lupta cu contextul tau, tu ai semnificatie in context, viata noastra are sens in context.
Gica contra
Este incredibil cum cele mai serioase teme ale vietii sunt prezente in cele mai comune tranzactii din viata de zi cu zi. Dumnezeu imparateste, sau nu si in tramvai si in bucatarie si in sufragerie.
Un subiect atat de grav incat este piatra unghiulara a paradigmei culturii noastre de doua milenii nu este ceva ce se discuta numai la sfarsit de veac ci se horareste zilnic in cele mai banale tranzactii dintre noi.
Si tranzactiile sunt ca la bursa cumulative. Cel care te ingaduie te va putea ingadui si mai departe iar cel care te contreaza te va contra din ce in ce mai des. Observatorul transforma lumea si daca vede partea plina, daca trece cu vedearea o floare ofilita si o vede pe cea imbobocita curand gradina lui va fi atat de vie incat cu greu mai poate fi vazuta o buruiana.
Cel care are va mai primi si cel care nu are va are va pierde si ce are. Cea ce strocuiesti aia primesti se spune in analiza tranzactionala. Este un proces cumulativ si acest cumul este exponential. 
Reframe, Framestorm si Transframing(TM)
De la reframe la framestorm si inapoi la ratiunea divina a lucrurilor este o idee care mi-a venit meditand la cursul recent facut la Udemi, The Neuroscience of Reframing & How to Do It de Anette Prehn.
Am fost extrem de entuziast pentru ca Anette Prehn este un profesor deosebit si mi-a placut nu numai cursul in sine si cunoasterea expusa dar si felul in care a fost expusa.
O voce placuta, atractiva, hipnotica as spune, similara cu ce a lui te poarta prin concepte bine asimilate si chiar originale. De exemplu una din metodele de reframing expuse este metoda Robinson Crusoe, o metoda care te ajuta sa vezi pe langa minusurile unei situatii si plusurile ei. O alta metoda pe care o expune autoare este Framestorm, care face subiectul unui alt curs dar este expusa pe scurt la sfarsitul acestui curs. Anette Prehn a descoperit ca traditionalul reframe este o metoda prea unilaterala, ca priveste lucrurile doar in alb si negru fara nuante de gri. Framestorm este un fel de reframe multiplu, care nu priveste doar un aspect al situatiei ci toate spectele. Este ca o abordare interdisciplinara a situatiei si implicatiilor sale. Dupa entuziasmul initial avut in fata cursului ne-am mai gandit insa la un aspect. Oare acest reframing facut uneori artificial nu se face in mod natural cand cineva exploreaza nivelele mai profunde ale constiintei sale? Vom utiliza ca de obicei imaginea care explica tot, o metafora a universului ocean in care lucrurile sunt valuri, fluctuatii in campul profund, bazal din care universul, universurile se nasc prin ruperi secvential dinamice de simetrie. Daca luam un proces, sa spunem D se vede foarte clar ca daca il exploram la nivele tot mai profunde acesta devine mai intens corelat pentru ca la nivelul cel mai profund, nivelul infinitei corelatii, sa descoperim ca fiecare lucru este corelat cu toate celelalte, ca este, la nivel profund, toate celelalte. O metoda de transcendere care ne duce pana la nivelul cel mai profund al constiintei face ca noi sa putem face un reframe natural la toate lucrurile si situatiile. Dar este un reframe bazat pe realitatea absoluta a existentei, pe faptul ca la nivel profund totul este corelat. Orice lucru este intim legat de toate celelalte si reframingul se face spontan, natural, fara efort. Noi dobandinm in acesta stare de constiinta o capacitate uriasa de reframing. Daca ne gandim la viziunea Sfintilor Parinti din Filocalia si la acea ratiune divina a lucrurilor pe care parintele spune ca un sfant o vede in toate cele. Un sfant in starea de iluminare nu mai vede lucruri izolate de Dumnezeu, el vede ratiunea lor divina, locul lor in uriasa schema a vietii. Ce ziceti de acest reframing? Vi se mai pare el a fi un concept nou elaborat de NLP? Si atunci intrebarea care se pune este daca nu cumva evolutia spre stari superiaore de constiinta nu este cea mai buna cale de a face reframing. Daca de exemplu constiinta mea este pe nivelul n1, vezi schita de mai sus, si fac reframing acesta va fi unul articial, fortat. Eu vad lucrurile intr-un anume frame dar fortez altul inca plin de teama si anxietate, inca izolat intr-o lume in care nu vad corelatia dintre lucruri. Dar daca ma plasez la nivelul nZ al constiintei cosmice orice reframing este posibil dar el se va baza pe o realitate profunda. Este ca si cum as plasa un banal eveniment cotidian in contextul timpului cosmic. Pentru ca am vorbit de si de de “reframingul ” prin vederea ratiunii divine a lucrurilor vom merge acum si mai departe in timp sa vedem daca nu cumva in vechile scrieri hinduse descoperim neasteptate exemple de refaming. In povestirea Parada Furnicilor care face parte din puranas avem un exemplu de refaming care ar starni gelozia chiar si capacitatii uriase a cosmologiei contemporane de ne confrunta cu planuri largi, cosmice. Pentru un context semantic mai larg vezi .
Masina timpului
Asa cum sfarsitul de an este bine sa ne gasesca facand bilantul si definind obectivele ar fi util sa practicam la inceput de an exercitiul plimbarii cu masina timpului prin care facem un salt spre sfarsitul anului pentru a vizualiza realizarile proiectelor, obiectivelor stabilite la sfarsit de an pentru anul care incepe.
Filmul “About Time” (2013) (vezi mai jos official trailer) cu Rachel McAdams transmite, cum numai arta autentica o poate face, aceasta idee.
Pentru a putea transmite o idee arta dramatizeaza, amplifica, exagereaza pentru a putea reliza cat mai bine o idee car este comuna, obisnuita dar care trece cu vederea desi este importanta. In acest film este vorba despre calatoria in timp, pe care un personaj o avea ca un dar special si care apare in finalul fimului, in acea concluzie pe care vocea povestitorului o trage din off, ca ceva normal, ceva ce avem de fapt cu totii.
Despre acesta calatorie in timp pe care o avem toti voiam sa amintesc. Putem gasi pe net numeroase scripturi de sugestie sau hipnoza, de fapt autohipnoza. Mecanismul de actiune este simplu: se creaza mai intai starea in care sugestia poate avea un efect si care de obicei o stare in imediata apropiere a somnului, Nu este nici somn, pentru ca trebuie sa fie constienta, nu este nici transcendenta, care este o starea similara somnului dar constienta. Este in imediata apropiere a transcendentului, este o stare numita in sanscrita Ritam-bhar