Programarea este profesia secolului iar programatorii sunt probabil noii cavaleri.
Programarea este aproape o paradigma pentru ca iata programarea a iesit din domeniul calculatoarelor pentru a trece in domenii foarte indepartate de formal cum ar fi psihologia.
Avem acum NLP, Programarea Neurolingvistiva sau programarea in limbajul neuronilor. Folosing legatura care exista intre limbaj si gandire aceasta ramura a stiintei utilizeaza limbajul pentru a modifica paternurile de gandire. NLP pare insa sa fie doar o rebranduire a unor vechi tehnici folosite de in spiritualitatea traditionala. Sa identificam cateva. De ce isi face romanul semnul crucii cand trece pe langa o biserica? Sigur semantica gestului este foarte larga dar una din semnificatii ar putea fi aceea ca el apeleaza o ancora. Cand merge duminica la Liturghie si experimenteaza stari de suflet si de spirit binecuvantate se ancoreaza in ele cu semnul crucii pentru a apela aceasta ancora atunci cand este in afara bisericii, in viata de zi cu zi. O alta tehnica NLP vizeaza limbajul interior care poate crea spontan programe viciate ce pot induce comportamente gresite prin repetare. Nu poti spune, de exemplu, “mereu o dau in bara” fara sa creezi o regula in subconstient, o profetie care tinde sa se autoimplineasca. Trebuiesc supravegheate automatismele verbale care pot produce pagube incalculabile fara sa observam. Nu putem sa nu amintim aici o lectie de la un maestru al NLP-ului inainte de NLP, Parintele Cleopa care spunea: “manca-v-ar Raiul”. Si nu pot sa nu-mi amintesc de bunicii mei pe care ii consider sfinti pentru ca aveau in mod natural aceasta obisnuinta de a stapani limbajul interior si exterior. Bunicul meu care se ruga in fiecare seara descult in fata icoanei nu-l mentiona niciodata pe cel rau decat cu apelativul “uciga-l toaca”. Asa cum in fata Fiintei nu stai ca la spectacol, contemplativ gen, pentru ca stai prost, ci te manifesti intru ea. Noica nu si-a numit cartea Fiinta ci Devenirea intru Fiinta” tot astfel in fata raului nu stai ca la spectacol, nici nu-l apelezi cu diminutive culm ar fi “dreaq” si nici nu-l invoci cu apelative gen “la naiba” devenite virale datorita unor comici neinspirati. Nu, in fata raului, a entropiei te pozitionezi ferm de partea ordinii, a coerentei. “Uciga-l toca” este o molifta a Sfantului Vasile in doua cuvinte. Bunicii mei aveau din traditie automatisme verbale pozitive. Unul din automatismele constiente era spre exemplu: “Doamne mare ti-e puterea.”
[continua sa citesti...]
