Daca spatiul si timpul sunt o iluzie cf fizicii cuantice cum ar putea sa fie real ceva numit Spatiul Schenghen? Un spatiu care este la discretia unui oarecare si mereu altul nimeni? Singurul spatiu real este un spatiu la care ar trebui sa revenim mereu, care ar putea fi numit spre exemplu Spatiul Papacioc si pe care noi am putea sa il creem, sa il actualizam ca spatiu al linistii interioare dupa formula “si o tacere adanca este o rugaciune adanca” Arsenie Papacioc. Putem crea acest spatiu impreuna, intr-o impreuna tacere adanca, putem crea nucleatii de ordine si pozitivitate care sa conduca la o faza de tranzitie spre un nivel superior de organizare al societatii. Din acest spatiu al energiilor necreate emerge spatiul si timpul in universul nostru si chiar universul insusi. Noi romanii avem simtul valorilor absolute si am putea crea acest spatiu pentru ca este poate rolul nostru si este in codul nostru cultural profund sa oferim alternativa la iluzie si decadenta. Putem in fiecare dimineata si seara sa impreuna creem o insula de tacere in spatiul-timpul nostru. “Sa taca toti inteleptii in fata fetei Tale, numai Tu sa-mi vorbesti. Domnul invata inlauntrul nostru”. Sa taca gandurile, sa taca simturile, sa taca patimile. Pentru ca acest spatiu taboric trebuie sa poarte un nume il putem numi Spatiul Papacioc. Sa il creem 15 min dimineata si seara si in timpul liturgic la indemnul “cu pace Domnului sa ne rugam”, acesta ar putea fi rolul nostru in cumpatul vremii cum spunea filosoful.