Cateva elemente ale contextului cultural stiintific in care MT a fost introdusa in Romania anilor ’80

Vom aminti cateva carti si citate sau vom mentiona evenimente din anii 80 pentru a incerca sa schitam un spirit al timpului. Dorim sa desprindem din context o posibila atitudine a unui om informat al acelor vremuri fata de aceast tip de cunoastere cum este cea ofertita de cursul de Meditatie Transcendentala.

Deoarece semnificatia apare in context vom descrie contextul pentru a putea intelege daca cei care au optat pentru aceasta cunoastere au facut un gest exotic, au dat curs unei curiozitati pentru o stiinta de granita, pentru ceea ce se numeste azi fringe science, sau a fost un gest normal, firesc in acel context, un gest pe care orice om normal, omul ca toti oamenii cum ar spune Noica, l-ar face din nou si din nou in acelasi spatiu si timp.

In acel timp in care in Romania au aparut carti cum ar fi: Devenirea intru Fiinta – Constantin Noica, Filosofia Integrarii – Virgil Stancovici, Profunzimile Lumii Materiale – Mihai Draganescu, Dumitru Constantin – Inteligenta Materiei, Corneliu Mircea – Cartea Fiintei, colectia Filocalia tradusa si comentata de Dumitru Staniloaie, Culturi eleate, culturi heracleitice – Anton Dumitriu, pentru a numi doar cateva, credem ca a invata MT era cel mai firesc, mai natural si mai civic gest pe care un om constient de cunoasterea sau modelele propuse de aceste carti, un om care traia in timpul lui, il putea face. Citind si asimiland cateva din aceste carti era greu sa nu simti ca ai un mandat de la oameni importanti de stiinta si cultura pentru a-ti insusi aceasta cunoastere. Am indrazni sa afirmam ca nicaieri in lume nu a fost creat un context pentru acest tip de cunoastere de la acelasi nivel si de aceiasi claritate si magnitudine ca in Romania. Numai in Romania un context cultural stiintific favorabil a fost creat de insusi Presedintele Academiei Romane, profesorul Mihai Draganescu prin intrega sa opera, de secretarul stiintific al Comisiei de Studii Interdisciplinare a Asociatiei Oamenilor de Stiinta dl Virgila Stancovici prin Filosofia Integrarii , de academicianul Victor Sahleanu, de Dumitru Constantin in Inteligenta Materiei, de Noica si Anton Dumitriu, de Sergio AlGeorge unul din specialistii de talie mondiala in gramatica lui Panini, si multi altii.

O dovada a faptului ca MT promova o cunoastere universala era faptul ca multi autori independenti  aici in acest spatiu cultural si in acelasi segment de timp produceau idei teoretice similare. Ceea ce aducea MT nou era doar aspectul practic. Draganescu spune ca si MMY ca omul prin acces la o informatie profunda poate crea ordine in mediul lui individual si social iar Virgil Stancovici spunea ca omul inchide circuitul informational al universului si ca neandeplinindu-si functia de a reflecta Existenta Fundamentala Transcendentala, degradeaza intregul circuit informational al sistemului in care traieste. Noica spune ca spiritul romanesc, si Orient si Occident, sau un Occident orientat spre o filosofie similara cu cea din Bhagavad Gita, ar putea reface continuitatea si ca tara noastra ar putea fi pivotul lumii de maine, facand, cu dubla ei deschidere catre Apus si Rasaritul indepartat, mijlocirea de care lumea istoriei de maine va avea atita nevoie. In vreme ce Maharishi publicase Stiinta Fiintei (Existentei) si arta vietii aici Constanantin Noica scria Devenirea intru Fiinta, Sentimentul Romanesc al Fiintei, Corneliu Mircea publica Cartea Fiintei, Anton Dumitriu vorbea in Culturi eleate, culturi heracleitice de idealul a sti pentru a fi iar Mihai Sora publica A fi, a face, a avea, pentru a vorbi despre a fi si pentru a descrie chiar un cadru tehnic de introspectie in capitolul despre doua feluri de a fi atent.

“Se compară ades mişcarea transcendentalilor din România anilor ‘80 cu Solidaritatea, cu Carta 77 şi cu Havel şi se deplânge faptul că noi, chipurile, nu am avut un Havel. Nu, noi nu am avut un Havel, am avut 400. Havel a avut o frumoasă filosofie a transcendenţei noi am avut sute de oameni care o şi practicau. Nu poţi compara ceva din specia  revoluţiei  conştiinţei care are la baza căutarea transcendenţei, cea mai înaltă şi mai specifică tensiune existenţială a omului, cu un fenomen sindical. Fiecare este eroic în felul lui şi are valoare dar unul are un registru infinit mai discret de manifestare. În opinia noastră faptul că un grup atât de mare de oameni de elita din domenii atât de diverse ca artă, ştiinţă, politică etc. din România au pornit în căutarea transcendenţei nu are echivalent în lumea contemporană până astăzi. În lume abia după 30 de ani fundaţia David Lynch înregistrează un fenomen aproape similar în rândul actorilor şi starurilor dar respectând proporţiile nu este încă echivalent cu ce s-a întâmplat la noi spre admiraţia şi recunoştinţa noastră. Gratitudinea noastră se îndreaptă spre oameni ca Nicolae Stoian pentru că a introdus MT în România, Victor Săhleanu pentru opera ştiinţifică şi pentru demnitate, Constantin Noica pentru Devenirea întru Fiinţă, Mihai Şora pentru opera sa, Mircea Corneliu pentru cărţi cum ar fi Cartea Fiinţei, Mihai Drăgănescu pentru opera sa, Părintele Stăniloaie pentru traducerea Filocaliei şi mulţi, mulţi alţii. Fară ei aceste tensiuni filosofice, aceste intrebări nu ar fi existat.”  Sorinel Balan – Managementul Calitatii Absolute

In 1979 apare la Editura POLITICA Profunzimile Lumii Materiale a lui Mihai Draganescu - Presedinte al Academiei Române 1990-1994

Mihai Draganescu autorul cartilor: Stiinta si Civilizatie, Ortofizica (despre care Constantin Noica a spus ca este o opera ce s-ar putea inscrie in veac), Profunzimile lumii materiale, si fost presedinte al Academiei Romane, vede in  ontologia arhaica din Rig Veda “completitudinea tensiunii filosofice a omului” concretizata intr-un model de univers in care  omul are un rol, el “poate genera efecte antientropice, poate chiar sustine universul“. Pentru profesorul Draganescu “nerecunoasterea fenomenologicului, a neformalului, – intim legata de creativitate ca functie a omului in univers – ar putea prezenta un mare pericol pentru succesul universului nostru in cosmos. “Sa incercam sa ne transpunem cu fiinta si mintea noastra intr-o stare de neconcentrare, larg receptiva, cvasimeditativa, blocand gandirea,… Nu mai stim nimic, toate caile gandirii si memoriei le-am blocat, suntem intr-o stare de relaxare totala, primitiva, vegetativa, dar inregistram o imagine pe care o primim ca si cum timpul ar sta, ca si cum dinamica imaginii ne-ar fi straina”. “Un asemenea experiment in care nu suntem in somn ci intr-o stare de veghe, in care atentia noastra o indreptam catre relaxare si inregistrare senzoriala, pentru ca in final atentia noastra sa nu mai fie efort de concentrare, ci plasata intr-un punct de echilibru natural al fiintei noastre, dar si al nostru cu mediul inconjurator, constituie un fenomen de traire pe care il vom numi afiire (fiintare). – Mihai Draganescu

1971, Bucuresti, Editura Stiintifica, Apare Filosofia Indiana in texte cuprinzand Bhagavad Gita, Samkia-Karika, Tarka-Samgratha in traducerea lui Sergio Al-George care da in cartea Limba si gandire in cultura indiana o admirabila definitie stiintifica a sistemului Yoga: “Yoga este corticalizarea vegetativului

In “Limba si gandire in cultura indiana” Sergio Al George demitizeaza tehnicile meditative care utilizeaza mantre printr-o demonstratie stiintifica simpla: “Ca orice activitate semiautomata, cum este si cea respiratorie, cea lingvistica – dealtfel strans legata de aceasta din urma – devine o parghie in efortul de unificare a nivelurilor psihosomatice de care depinde”

Sergiu Al George defineste Yoga ca pe “corticalizarea vegetativului” deci o expansiune a constientei. MT este de asemeni considerata o metoda de expansiune a constientei. Recomandarile tehnice ale parintilor bisericii vizeaza de asemenea constientizarea proceselor psihofizice. De exemplu recomandarile parintelul Petru Damaschin: “Fara atentie, fara privegherea mintii e cu neputinta sa ne mantuim.” In 1981 Dumitru Constantin in Inteligenta Materiei, Ed Militara,  spune:

“Daca admitem conform teoriilor moderne, ca emisfera cerebrala dominanta este raspunzatoare de gindirea analitica, iar cea nedominanta de latura intuitiva a gandirii, atunci se poate deduce ca in timpul acestei stari intermediare de constienta se petrece un fenomen de integrare a celor doua aspecte ale gandirii – rational si intuitiv (Boomfield). Mai mult se spera ca aceasta sinteza dintre ratiune si intuitie sa constituie calea de iesire din ceea ce autorul citat numeste “criza stiintelor.”

1987 -  In “Culturi eleate, culturi heracleitice”, Anton Dumitriu spune ca stiinta ilustreaza, asfel, spiritul esentialmente heracleitic al culturii noastre. Cultura occidentala este “o cultura de tip stiintific”:

“Se face, in general , deosebirea intre lumea occidentala si cea orientala, spunind ca prima este extravertita – plecata in afara – si a doua introvertita – plecata asupra ei insasi. Dar interior sau exterior, Orient si Occident sunt de fapt doi poli ai aceleiasi unice realitati.: “Daca un om nu poate fi in afara ceea ce este in interiorul lui, nu este decat o iluzie; daca un om nu este in interiorul lui ceea ce este in exterior, el nu este nici macar o iluzie. O fiinta umana completa nu este, asfel nici un introvertit, nici un extravertit, ci un echilibru armonic intre aceste doua mari puteri, care tind a-l absorbi pe fiecare: lumea obiectiva si lumea subiectiva” Restaurarea acestui om complet ar putea sta la baza reformei invatamantului: “O reforma totala a modalitatii invatamantului este necesara”. Scoala occidentala “trebuie sa devina si o disciplina pentru descoperirea personalitatii, a rolului ei functional in lume, a puterii si neputintei ei.. In loc de a avea lozinca “a sti”, cultura europeana va trebui sa subordoneze aceasta formula lui “a fi”. A sti pentru a fi, iata idealul de cultura pe care trebuie sa si-l dea occidentul.”

In nici o alta cultura conceptul Educatiei Bazate pe Constiinta nu a fost mai clar formulat. Ceea ce MT aduce nou este un sistem practic, simplu si bine cercetat.

In 1978 publica publica Sarea pamantului Mihai Sora autorul cartii despre Despre dialogul interior si “A fi, a face, a avea”

“Atentia, in primul rand (deocamdata disponibila si asa zicand poroasa; intr-un cuvant primitoare), la constituentii lumii din care faci parte si care – in timp ce, si pentru ca, te indrepti spre ea necentrand-o pe tine – se revarsa in tine. Atentia, asadar, la ceea ce, in miezul intalnirii tale cu ea, este Lumea cu adevarat si – din aceiasi infocata ochire – la ceea ce tu insuti esti cu adevarat in miezul aceleiasi intalniri. Atentia, altfel spus, la ceea ce esti-este” – din A fi a face, a avea - Mihai Sora – capitolul “Despre doua feluri de a fi atent”

In “Cartea Intilnirilor admirabile”, Anton Dumitiu scrie despre Zamolxes:

“In dialogul Charmides, el povesteste ca a invatat anumite incantatii de la unul din medicii traci ai lui Zamolxes “despre care se zice ca stapanesc mestesugul de a te face nemuritor” (pe linga puteri curative). Si medicul trac i-ar mai fi spus ca trupul nu mai poate fi insanatosit fara suflet:” Sufletul trebuie ingrijit prin anumite incantatii, iar aceste incantatii nu sunt decit rostirile si gandurile frumoase. Din aceste spuse si ganduri (adica din incantatii se naste in suflete intelepciunea”. Prin urmare una din caile pe care le cunostea Socrate pare sa fie si aceia a “incantatiei”, cale cunoscuta de altfel in India sub numele de Mantra Yoga – calea Yogina a formulelor invocatoare (mantram).” “In privinta aceasta, a prezentei doctrinei arhaice la romani si a modalitatii de a atinge starea primordiala, in afara de legendele si basmele romanilor, in care gasim urme, avem si o doctrina-disciplina, care cu un termen specific este denumita hesychasma(de la grecescul hesychaia care inseamna liniste, repaos) de unde vine si sihastru. Aceasta doctrina desi practicata anterior intr-un cadru crestin, este o tehnica analoga cu aceea a yogilor indieni, prin care se pot controla si disciplina si respiratia si gandirea pentru a realiza starea principala “in inima”. Aristotel vorbeste de aceasta “stare divina” care este definita de el ca “gandirea care gandeste gandirea”, stare pe care o poate atinge si omul din cand in cand.” Prin practicile hesichaste, spune autorul, “se urmareste sa se obtina o luciditate a mintii concentrata in ea insasi, pe un ritm automat (s.n.), fara nici un cuvant astfel ca rezultatul nu mai este o “rugaciune propriu-zisa”, desfasurata in timp, ci o stare de constiinta liberata de orice conditionare, tehnica vizibil apartinand unor alte orientari.”

1980 -apare in Editura Politica  Filosofia Integrarii – Virgil Stancovici

“Functia omului este aceea de a crea in univers neghentropia prin cunoasterea fundamentala”. “Prin pozitia si functia sa omul poate inchide sau deschide circuitul informational al universului”. “Prin om prin constiinta lui, intregul univers se intalneste cu propria lui cauza. Constiinta umana cand este asemeni unei oglinzi curate poate reflecta Existenta Fundamentala Transcendentala.” , “Neandeplinindu-si aceasta functie, omul degradeaza intregul circuit informational al sistemului in care traieste”. “Orice deviere de la acest circuit incalca armonia fortelor fundamentale ale universului, energia cosmica devenind antagonica fata de energia disidenta si alienata a omului”

1981 – Constantin Noica – Devenirea intru fiinta

Spiritul romanesc a definit foarte clar nu numai locul omului in cosmos ci si, in functie de acesta si locul si rolul culturii noastre in cultura sau in spiritualitatea universala. Pentru C Noica acest loc este definit de specificul spiritualitatii romanesti, de specificul culturii noastre “nici orient, nici Occident si Orient si Occident” spune Constantin Noica in “Spiritul romanesc in cumpatul vremii”: Ahoretia ar putea fi principala “maladivitate*” clasica romaneasca. Este o “maladie” a luciditatii iar poporul ca si omul de aici par lucizi si trezi; este una care nu refuza, orbeste, sensurile generale precum achatolita dar nici pe cele individuale precum atotedita…ci refuza doar…determinatiile, necontrolate si nefiltrate prin intelepciunea mintii, pe care si le pot da omul si popoarele. Daca ahoretita pare oarecum stranie in civilizatia spiritului deschis activ care este cea europeana, ea se dovedeste in schimb acasa in conceptia si spiritualitatea indiana, unde monumentul literar corespunzator nu mai este o simpla opera dramatica, nici o experienta excentrica si juvenila ca hippismul, ci o extraordinare epopee, stand in miezul culturii respective, ca “Bhagavad Gita”… “Ahoretia este “maladia” nascuta sub rapt sufletesc ori intelectual, ducand la o brusca iluminare sau luciditate de constiinta… “Poate ca insa tocmai forma blajina de ahoretie, pe care o incearca spiritul romanesc ar putea reface continuitatea, asa cum s-a spus despre tara noastra ca, la limita ar putea fi pivotul lumii de miine, facand, cu dubla ei deschidere catre Apus si Rasaritul indepartat, mijlocirea de care lumea istoriei de maine va avea atata nevoie.’ * In cuvant inainte la “Spiritul romanesc in cumpatul vremii” Constantin Noica spune: “In marginea unei lucrari despre fiinta, am incercat sa punem in lumina cateva din marile dereglari adesea benefice, ale spiritului.”…. “Nadajduim insa, in ultima instanta, ca prin descrierea orientarilor acestora mari ale omului (caci orientari sunt ele iar nu maladii propriu-zise) sa putem arata care anume este ceasul nostru istoric si cum se inscrie el – spre a vorbi cu Cantemir – “frageda fire” a poporului roman. “


Dar cum apare aceasta cunoastere  intr-un context cultural mail larg, care nu se limiteaza la anii ’80 ?

Va oferim cateva citate:

Lucian Blaga -in articolul “Mahatma Ghandi asa cum l-am cunoscut.“:

“Tinand seama de nivelul, de dimensiunile, de proportiile interioare ale culturii romanesti, ni s-a parut dintr-o data ca nicaieri in Europa gindirea indica n-a avut o inraurire de aceiasi calitate ca tocmai in Romania.

In marginea unor atari consideratii, un vag sentiment imi spunea ca inraurirea spiritului indic asupra culturii romanesti reprezinta intru catva un proces de alta natura. Mai intaiu personalitatile prin care un oarecare duh indic a patruns la noi sunt prin calitatea lor exceptionala si prin locul ce ele il ocupa, ca si prin momentul istoric in care ele intervin in procesul de formatiune al spiritului romanesc, o chezasie ca gandirea indica a starnit la noi alte coarde mai intime si mai adanci. Imprejurarea ca poezia lui Eminescu e strabatuta nu numai intamplator de motive indice, ramane revelatoare in aceasta privinta. Din moment ce isvoade indice au fost asimilate de geniul poetic al lui Eminescu, substantele straine ne deveneau consubstantiale. Cert la noi nu s-au scris in acei ani de chinuita lamurire interioara a lui Eminescu carti in multe tomuri despre filosofia indica, cum se intampla in Germania, unde aceste tomuri se pierdeu in uriasa productie literara si filosofica a timpului ca un rau intr-un imens  desert de nisip. In schimb cateva din motivele esentiale ale gandirii indice imbogateau patrimoniul nostru spiritual prin creatiile unui mare geniu al poeziei destinate sa devina o permanenta inalienabila. Prin asimilare totala, motivele de provenienta indica au intrat in insasi fiinta noastra, de unde ele nu mai pot fi smulse decat distrugand tesuturi vitale. Oricum astazi nici nu ne-am mai putea inchipui cum s-ar vorbi despre Eminescu, deci despre spiritul romanesc, facandu-se abstractie de aceste nobile si fascinante infiltrari rasaritene. (s.n.)

Ca in acelasi timp sanscrita il interesa pe un filolog universal ca Hasdeu e lucru stiut; ingaduim insa ca aceasta ar fi putut sa fie mai mult treaba de erudit. Cum insa se face totusi ca Hasdeu a scris si acel Sic Cogito, alaturandu-se  cu pasiune nimicitoare unei doctrine teosofice de obarsie de asemenea indica ?

Cum se face ca un alt poet al nostru, George Cosbuc, despre care se sustine de altminterea ca ar fi un exponent nealterat al rasei, al taranimii nostre, s-a nimerit sa fie asa de preocupat de literatura indica..? A intervenit si de asta data o inconcludenta intamplare? Sau pentru a lua in primire niste reprezentanti mai recenti ai literelor romanesti nu s-ar parea oricui cel putin curios sa se spuna ca un Ion Pilat a colindat prin meleaguri budhiste in prima sa tinerete, numai asa ca un vizitator fara de aleanuri si ca sa culeaga niste motive de inspiratie cu care n-ar fi avut altfel nici o legatura?  Eu din partea-mi, marturisesc ca nu am umblat pe sub zarile Vedelor si mai ales ale Rig-Vedei si prin toata filosofia indica, de care m-am ocupat cu intermitente in lucrarile mele, numai asa din trecere de vreme, ci dintr-o pasiune si dragoste cu totul particulara, ce-o purtam spiritului indic. Sa nu uitam apoi ca una din cartile populare care s-au bucurat de cea mai larga raspindire in randurile mai de jos  ale poporului nostru a fost “Varlaam si Ioasaf” o carte de origine indica.

Amitha Bose in cartea sa Eminescu si India a cules o serie de argumente in favoarea unei inrudiri intre cele doua culturi. Vom mentiona cateva: -Una dintre cele mai raspandite carti populare a fost Alexandria, legata de viata indiana din vremea lui Alexandru cel Mare. Un fragment din acest roman a fost integrat in Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie.(carte despre care s-a spus ca este o carte a initierii si ca un echivalent al ei nu gasim nici in Bizant. Intelepciunea nu e mai putina in invataturi decat intr-o cate indica si nici metoda nu e mai putin initiatica. – O alta carte inrudita cu Alexandria este: Convorbirea lui Alexandru Cel Mare cu Nagomudrii. Diferitele episoade si personaje din Alexandria au patruns in iconografia si onomastica romana precum si in colinde, proverbe si zicatori romanesti. Pina in ziua de azi tarani romani serbeaza Pastele Blajinilor in cinstea “nagomudrilor”, inteleptilor indieni.  -”Sindipa” este o alta carte indiana care s-a bucurat de succes la poporul roman.  -Comparatisti in domeniul folclorului cred ca unele basme, colinde, bocete, descantece si snoave romanesti arata caraceristici indiene. -Un mit al creatiunii (care are o paralela aproape identica in mitul creatiei descris in poemul indian Surya Purana ) circula in anumite regiuni din Romania. -Exista o similitudine intre muzica, dansul, instrumentele muzicale si motivele nationale din cele doua tari… – In arta bisericeasca romaneasca vedem in frescele din Voronet figurile sfintilor asezati pe lotusi…”

Nicolae Miulescu  in Conceptul Daksa spune:

“Da inseamna in sanscrita zeu, iar ksa – tara, deci “tara zeului” incearca sa faca dovada vechimii si valorii spiritualitatii dacice. Inca din secolul XIX unii savanti (Kretschmer, Kiessling, Ciotz, Ghunter) stabileau originea asa ziselor neamuri “ariene” in zona mijlocie a Dunarii. Ipoteza lansata este ca poporul traitor in spatiul Carpato-Dunarean este creatorul unei spiritualitati cu largi influente, care se pot regasi si in spiritualitatea vedica. Zona Carpato-Istriana, prielnica din punct de vedere al conditiilor bio-geografice a dat nastere unei populatii care, sporindu-si numarul, nu a mai fost la un moment dat satisfacuta de conditiile existente. Populatia sedentara antrenata in agricultura ca o civilizatie atestata de cel putin 5000 de ani i.e.n. (vezi Civilizatia Cucuteni) a ramas stabila, populatia pastorala insa si-a inceput migratia care in mod normal era biunivoca si bicontinua, deci si euro-indiana si indo-europeana spre zone tot mai rasaritene in cautarea de conditii prielnice. Se vorbeste in istorie de o expansiune europeana incepand cu mileniul al III-lea i.e.n. Dovada acestui intinerariu rasaritean este acea “Cale a Zeilor” descrisa de Kausi Taki Upanisad (cartea I), descrisa de Pindar in “Isthmia”, amintita de Ovidiu si reamintita de Hasdeu, trecuta in vechile harti militare ale armatelor rusesti, relevata de Nicolae Densusianu in “Dacia Preistorica”. O admirabila descriere ii face si Dimitrie Cantemir.

Daca incercam sa citim textele vedice pe harta tarii noastre vom constata cu stupoare ca eroi si fapte  ale vechii literaturi vedice le regasim aici. Numai un contact direct sau poate radacina comuna din care s-au desprins doua spiritualitati foarte asemanatoare pot explica un asemenea fenomen.  Vom face mai intii apel la argumentele toponimice, ca fiind cele mai stabile in cadrul unei limbi. “Ramayana” cuprinde eroi si nume de localitati pe care le putem localiza astazi pe teritoriul tarii noastre. Audya corespunde localitatii Audia, Kahulia lui Cahul, Sita – localitatii Sitoaia de pe langa raul Gemartului si Sitoaia din bazinul Oltului, Sona.ta lui Sona (Valea Oltului).

Daca urmarim traseul descris in Kausi Taki Upanisad vom constata ca localitatile intalnite pe Valea Somesului corespund in mare parte celor pomenite in pasajul respectiv si poate ca nu este exagerat sa consideram ca acest drum era spre Tara Zeului, traseul corespunzand exact Caii Zeilor pomenite deja. Arborele Ilva – Ilvele din Bazinul Somesului; Viceksana – Vilcea (din tara dintre ape); Ceaksusi – satul Ceaca. Aceasta “Cale a Zeilor”, cum o numeste Kausi Taki, se continua ajungand in final la Cetatea Zeilor unde vom intilni nume ale unor personaje vedice precum: Agni – la Pria (alta denumire pentru Agni), Lunus – la Luna pe Somes, Luna Bai, Chandra – la Candra sau Sandra si Sandru (Ludus), Kucea – Cucerdea (pe Mures) si Ciucea (Crisul Repede, Apah – la Apa.  In “Manava Dharma Shastra” (cartea I art 36) gasim urmatoarele asemanari: La Raksas – Racsa; Suparnas – Supuru; Pitris – Petreu; Tamasa – Tamasa (art 39 si 62) “Chandoghia Upanisad” (cartea V-a) aduce argumente suplimentare: Brasiva – Brasov, Vudila sau Budila, Sarka.ra (regele din Sarca) – Sarcaia.  Inaltimile din jurul Brasov amintesc de OM – silaba sfanta – (Virful OM) – , de Nagas (Muntele Negoiu, iar Siriul de zeita Siri.

Argumente nu sunt numai aceste surprinzatoare asemanari (desi aici nu sunt mentionate decat cateva din sutele de apenime si toponime mentionate), cat si gruparea localitatilor pe harta ce urmeaza strict o anumita ordine. Deasemeni argumente in plus pot fi furnizate de analiza miturilor, legendelor si credintelor vechi. Ne vom ocupa in special de Zamolxis, numit asa de Herodot si Platon a caror competenta nu poate fi pusa la indoiala. In Veda obtinerea fericrii supreme poarta demumirea de Moksa. Geto-dacii isi reprezentau aceasta prin Zal Moksa crezand de fapt la fel, ca dupa moarte omul cunoaste fericirea vesnica. La geto-daci timpul este circular ca si la indieni iar calendarul de la Sarmisegetuza Regia, unul din cele mai perfectionate, atesta cunoasterea numarului pi cel mai apropiat de matematica vedica. Similitudini gasim si in domeniul folclorului: Miorita si Legenda Mesterului Manole ilustrand o filosofie a vietii si a mortii asemanatoare celei vedice. O moarte ca “o mare trecere” in lumea ce aduce suprema liniste, o viata in care nimic nu poate dura in chip real decit prin sacrificiu (si in miturile vedice intalnim acelasi ritual de constructie) ca sa nu mai vorbim de motivele folclorice identice din literatura indiana si basmele lui Ispirescu.  “Calusul” este si astazi cantat in octosilabe ca in Vede. Paparudele sau Rudarii amitesc de Rudra (tatal lui Maruta). Paparudelor li se mai spune si Marute. Asemanari gasim si in ritualul de inmormantare. S-ar putea spune ca argumentele prezentate mizeaza pe fortarea unor coincidente. Asa cum a rezultat si din expunere de fapt argumentul fundamental este unitatea si continuitatea de cultura si in primul rand coordonatele de baza ale acestei unitati si continuitati in cadrul carora se dezvolta ideea despre univers bazata pe infinitul curgerii timpului. Bibliografie:Nicolae Miulescu: Da.ksa – Gos’s Country  Ed Nagard Milano, Italia 1975Conceptul Daksa – articol scris in Almahul Anticipatia de Profesorul Madi Pavelescu cu ocazia incetarii din viata la 15.Ianuarie 1982 a lui Nicolae Miulescu, ultimul inginer hotarnic roman, creatorul conceptului Daksa, printr-o truda de peste 50 de ani. 

………………………………………………………………

MT=Meditatia Transcendentala

MMY=Maharishi Mahesh Yogi

Pentru mai multe informatii despre Meditatia Transcendentala (MT) vezi site-ul oficial: http://ro.tm.org/