Simpozionul: Calculatoarele in modernizarea procesului de fabricatie,

Miercurea Ciuc, 16’17 noiembrie 1989.

Modelul nostru are ca punct de plecare paradigma comunicationala a lui Paul Caravia dar in vreme ce paradigma comunicationala este un demers hermeneutic dezvoltand un concept cheie pentru posibile constructii interdisciplinare (1) modelul nostru incearca sa ofere un suport tehnologic concret paradigmei comunicationale.
dubla interfata

Dubla interfata va folsi matricea constructelor asa cum este (vezi figura 1a) dar, tinand cont ca fost conceputa ca o constructie deschisa, este introdusa o noua dimensiune, o a treia, aceasta existand in conceptia autorului paradigmei ca o linie zero de constructe dar nedefinite inca. O vom reda in limbajul si conceptia noastra, asumandu-ne responsabilitatea pentru aceasta (fig 2).
La fel ca modelul paradigmei comunicationale, modelul dublei interfete  este o viziune arhitecturala (2) larga, cuprinzand omul, societatea, mediul natural si in plus un mediu profund, subcuantic (3), avand un potential informational  nelimitat care unifica celelalte paliere.

calculatorul cu dubla interfata

Integrarea diverselor paliere ale acestei arhitecturi se face prin descrierea unui model tehnologic care realizand interfata omului cu un mediu profund, surasa oricarei informatii, reaizeaza si integrarea informationala la nivelul celorlalte paliere.

Modelul pe care il propunem este coeret cu modelul paradigmei comunicationale nu numai prin convergenta sa cu o “antropologie profunda”  in sens larg ci mai ales prin aceia ca priveste omul si societatea ca structuri si medii informationale.

“Omul si societatea sunt totodata structuri dar si medii informationale de maxima complexitate si specializare, fiind pe de o parte echipate cu sisteme superioare de prelucrare si stocare a informatiei iar pe de alta parte generatori de sisteme artificiale de comunicare ce amplifica forta organizatoare” (1).

Aceatsa dubla valenta a omuluI ca fiinta naturala echipata cu sisteme de prelucrare, in primul rand a unei informatii neformale, nesecventiale, fenomenologice (2) si abia in al doilea rand a unei informatii formale, structurale, computationale – si ca fiinta culturala generatoare de sisteme artificiale de comunicare a informatiei este centrul modelului dublei interfete ca interfata a omului spre cele doua tipuri de informatie, formala si fenomenologica.

Ce inseamna in fond un sistem artificial de prelucrare a informatiei si ce este dubla interfata? Un sistem artifcial de prelucrare este un sistem care utilizand tehnologia electronica a microprocesarii expandeaza capacitatea naturala o omului de prelucrare si stocare a informatiei formale, discontinue, computationale, de manevreare a unor structuri de cunostinte si creatie prin utilizarea de euristici structurale. La nivelul SNC acest tip de activitate poate fi localizata cortical. Orice sistem artificial ar putea fi definit ca o interfata optima a omului cu acest tip de informatie. Dar acest tip de informatie este departe de a putea reda intrega realitate a fenomenelor. Societatea de exemplu nu este un sistem – spune profesorul Draganescu – ci si arhem, avand si aspecte neformale, fenomenologice, iar omul, fiinta cratoare prin excelenta lucreaza cu un amestec de euristici structurale si fenomenologice.  Ar fi deci necesar ca omul sa desopere o modalitate tehnologica de optimizare nu numai a capacitatii de prelucrare a informatiei structurale ci si a capacitatii de prelucrare a informatei neformale, fenomelogice. Pentru a putea problematiza implicatiile unei astfel de  descoperiri propunem un model simplu pentru a realiza simulari care, chiar daca efectul prevazut este apropiat si nu identic cu cel scontat, sa ne permita modelarea unui sistem cadru de realizare a conexiunilor diciplinare.

Daca am dubla procesorul oricarui calculator sau terminal cu un procesor natural de bio-feed-back NPBFB plus procesor de teste psihologice si fiziologice PTPF avand eventual un protocol hard intre acestea, am avea astfel o dubla interfata; o intefata cu informatia profunda, fenomenologica, neformala (vezi fi 3.b) si a doua interfata spre o informatie formala, matematizabila (vezi fig 3.a) si in plus o mai mare capacitate de structurare a informatei formale datorata capacitatii de oraganizare a informatei fenomelologice precum si o mai mare capacitate de cuplaj, de interfarta cu informatia fenomenologica prin permanenta incercare de structurare a ei.

dubla interfata

Deci o interpotentare. Informatiei fenomenologice ii coresponde la nivel SNC un anume tip de activitate caracterizata de coerenta dar aceasta nu este localizata in creier, intr-o anume zona (4) ci corespunde mai degraba activitatii integratoare a sistemului iar la nivelul activitatii electrice a creierului avandu-si expresia intr-o activitate lenta, sincronizata (4) (fig 4). NPBFB are rolul de a selecta acest nivel optim de activitate ce corespunde activitatii integratoare de fond a SNC., (fig. 5) de a o resemnaliza  si supune in acest fel invatarii.  Efectele psihologice ale acestei stari antientropice a constiintei sunt dupa Dumitru. Constantin (4) cresterea capacitatii de invatare, a creativitatii (5), coerentei logice, luciditatii si capacitatii de elaborare a ideilor.

activitate lenta, sincronizata

 

nivelul activitatii cerebrale

S-a vorbit de asemeni de metamotivatie (D. Goleman (6). Imensa capacitate conexionala a creerului s-ar putea datora unei functionari holografice (Pribram 1971). In acesta stare creerul se poate cupla la un ritm unic (4) avand astfel acelasi comportament coerent cu cel al structurilor disipative descrise de Prigogine (7) structuri in care totul comunica cu totul, sistemul se comporta ca un intreg, fiecare parte e instiintata de comportamentul ansamblului.

Creerul nostru are un imens potential de relatie si acest lucru este concretizat in milioane de conexiuni neuronale. Dar daca starile hiperintegrate de tipul retelelor neuronale sunt considerate modalitati puternic antieentropice ale organismului (8) comunicare prin camp, la care cuplajul se face prin coerenta si/sau rezonanata (9), este superioara comunicarii prin retea si ar putea descrie o stare ultra integrata ca fiind cea mai puternica modalitate antientropica a oragnismului.  Aceasta stare antientropica a SNC este o stare unitara, auto-referentiala, iar din punct de vedere al timpului psihologic, atemporala, datorita perfectei sincronizari a evenimentelor neuronale. (10)

Cu potentialul informational al acestui mediu profund, referinta oricarui act de cunoastere, nu avem o interfata prin structura, hardware, cat prin functionalitate, software. Dupa teoria lui McLean si Koestler (11) cu privire la cele trei stadii in evolutia creerului (vezi fig 7), evolutia exploziva a neocortexului a produs o scindare intre structurile recent achizitionate si cele arhaice ale creierului, intre emotie si si ratiune inplicand deci un lant de scindari intre vechi si nou, natura si cultura, traditie si inovatie, fenomenologic si structural, specie – individ, reflexiv (teoretic) – empiric, intern-extern, subiect-obiect, analiza-sinteza, specializare-interdisciplinaritate.

cele trei creiere

Autorii citati propun gasirea unei solutii biochimice (12) de rezolvare a acestei greseli evolutionare dar credem ca solutia cea mai simpla este posibilitatea de a realiza coerenta celor trei structuri prin sincronizare functionala, capacitate remaneta a fiintei care insa e necesar sa fie optimizata. NPBFB ar putea avea cest rol.
Dezvoltarea exploziva a neocortexului  poate fi integrata prin plasticitatea functionala a SNC . Vom incerca sa explicamposibilitatea de areliza aceasta integrare prin NPBFB cu ajutorul uni model al rezonantei (13).

Daca am asocia, asa cum spune profesorul M Draganescu, o unda creierului, asa cum asociem ficarei particule o unda de ce nu am putea asocia fiecarei structuri a creierului o unda. Fiecare structura avand asociata o unda proprie cu o anumita lungime de unda. Am asocia astfel o unda creierului reptilian, o unda celui paleomamifer si una neocurtexului (vezi fig. 8).

unda creierului

Adaptand teoria lui McLean si Koestler am putea spune ca lungimea de unda a creierului paleo-mamifer este multiplu de faza cu lungimea de unda a creierului reptilian si deci sunt in rezonanta. Lungimea de unda a neo-cortexului nu este multiplu de faza cu celelalte doua structuri mai vechi si este deci in disonanta creand astfel sciziunea de care vorbesc cei doi autori (vezi fig. 9).

creerul scindat

In desen observam ca de la albastru spre verde are loc un transfer de energie si informatie.dar de la verde spre rosu doar o alimentare selectiva. Avem de asemeni si cazul ideal cand un transfer de energie si informatie are loc de la albastru spre verde si de la verde spre rosu (fig 10).

lungimi de unda

Daca vom utiliza doar reprezentarea lungimilor de unda pentru a sugera posibilitatea de a realiza integrarea vom avea imaginea din figura 11.a. Daca ar exista o modalitate de scadea starea de excitatie a neocortexului. pana cand acesta ar rezona cu structurile arhaice am putea atunci realiza o integrare a celor trei nivele. Sa presupunem ca am utiliza interfata prin NPBFB si am realiza perfecta integrare, vom observa ca  aceasta stare de rezonanta dispare in timpul experimentarii activitatilor formale, atata timp cat mintea este angajata in euristici structurale (fig 11.b). In vreme ce angajarea mintii la nivelul euristicilor fenomenologice ne pune in imposibilitatea de a gandi structural, angajarea mintii in gandirea formala  uzuala pierde rezonanta cuinformatia profunda, fenomenologica.

lungimi de unda

Se pare ca prea mult nu a fost rezolvat desi un anumit impact al euristicilor fenomenologice asupra celor structurale se produce prin aceasta pendulare. Ipoteza noastra este insa caprintr-o utilizare de durata a dublei interfete, printr-o permanenta pendulare intre un contact regulat, zilnic cu informatia fenomenologica prin NPBFP pe de o parte si permanenta utilizare a interfetei calculatorului, a euristicilor formale, pe de alta parte, se creaza in timp, un regim de functionare stabil in care mintea poate fi angajata la nivelul euristicilor fenomenologice cat si a celor structurale. Exista o integrare prin rezonanta permanenta si aceasta nu mai presupune o micsorare a capacitatii de manevrare a euristicilor structurale ci o extraordinara crestere a acestei capacitati.

Fiecare construct al paradigmei comunicationale are doua atribute. Atributul “care marcheza trecerea de la gnosinformatie (obseravrea intentionala a lumii) la neghentropia sociala – actiunea umana si implementarea ei substantial energetica, la faptul social”. Corelat cu modelul dublei interfete putem spune ca acest punct tine mai mult de prima interfata si aceasta nu numai datorita caracterului fenomenologic al intentionalitatii dar si datorita legaturii dintre psihic si actiunea umana (7). Atributul b) “este fenomenul invers, trecerea de la faptul social la perceperea lui si cumularea corespunzatoare a informatiilor despre lume (invatarea si memorizarea)” (1) ambele tinanad mai mult desi nu in toatalitate de al doilea tip de interfata deci de informatia formala. Transmiterea informatiei atat in campul longitudinal cat si in cel transversal implica o deosebita capacitate de canal  a individului uman si o capacitate de cuplaj la potentialul informational profund (8).

O entropie cat mai mica a acestui act informational profund creste exponential in campul logitudinal si transversal al matricei. Dar nu numai o interfata imperfecta cu informatia fenomenologica poate crea probleme ci si interfata cu informatia formala. Cresterea capacitatii creatoare si actionale realizate prin contactul cu informatia fenomenologica nu ar putea fi integral valorificate fara expansiunea capacitatii de conducere a proceselor tehnologice realizate de exemplu de productia integrata pe calculator. Dubla interfata incearca sa asigure individului conditia optima de canal fara piederi fapt care implineste si existenta sa definita de acest rol (14).

Dupa JT Frazer exista 5 nivele integrative ale universului si omul integreaza toate nivelele (11) iar potentialul informational al nivelului primar se transmite la celelalte nivele (fig. 12). Ruperile de simetrie si cresterea energiei si implicit entropiei insoteste acest proces. Numai posibilitatea de feedback permanent cu nivelul primar poate genera efecte cu adevarat antientropice (2) si aceasta este o posibilitate naturala a fiintei umane care poate fi optimizata.

fig12_Page_20

Deschiderea individului prin dubla interfata spre un mediu profund, subcuantic, antientropic serveste transcodarii capacitatii de organizare a informatei profunde mai intai in mediul sau intern si apoi in mediul social si natural. Omul este mediatorul acestor medii, el este factor de organizare al mediului datorita unei duble deschideri optimizata de dubla interfata. Daca C, Bernard sustinea ca functiile biologice au ca rol reproducerea mediului extern in mediul intern.  (15) acelasi lucru, spune V. Ceausu, este valabil pentru mediul informational al omului. Omul este o fiinta care interiorizeaza diverse medii informationale, dar, am aduga noi, “fermentul” acestui metabolism informational il constituie interiorizarea unui mediu profund, subcuantic, cu potential informational infinit. In termenii dualitatii subiect-obiect am spune ca orice mediu, ca obiect, este subiectivizat dar acest obiect care este mediul subcuantic, baza tuturor obiectelor din univers poate fi descris ca esenta insasi a subiectului (Zapan – 16).

Pentru a putea ilustra dinamica trecerii de la multiplicitate la unitate vom folosi imaginea fluctuatiei. Daca universul poate fi considerat o fluctuatie naturala a acestui mediu inseamna ca si omul si actele si gandurile sale sau diversele domenii ale cunoasterii si activitati umane ar putea fi descrise prin aceasta metafora, informatia avand chiar un precedent prin imaginea celui de al treilea val (Toffler). De exemplu in actul cunoasterii atat subiectul cat si obiectul pot fi concepute ca “fluctuatii naturale din profunzime” (2) (vezi fig. 13).

fluctuatii naturale din profunzime

V. Ceausu defineste semnficatia ca ansambul intercatiunilor subiect-obiect. Pentru noi cunoasterea presupune un proces de comparare similar procesului de recunoastere a formelor din AI.
In relatia subiect obiect a actului de cunoastere B este subiect, C este obiect si atata B cat si C sunt actualizari ale lui Alfa. Compararea lui B cu Alfa este autorecunoastere. Iar actul de cunoastere, recunoasterea lui C in B, presupune in prealabil autocunoasterea, recunoasterea lui B in Alfa. Reiese astfel ca nici un act de cunoastere  nu este posibil fara o cunoastere perfecta de sine.  Chiar si in acceptia tehnica, spune V, Ceausu, informatia pastreaza numeroase aspecte dependente de subiect”. Deci daca exista cunoastere de sine orice obiect poate deveni subiect de cunoastere.  Dar daca nu exista cunoastere de sine chiar si propriul subiect poate deveni un obiect.
Psihicul, spune autorul citat, poate fi privit, si a fost privit in psihologie in doua moduri fundamental distincte: unul din moduri este din exterior, ca pe un obiect asa cum o face behaviorismul, asociationismul prin metodele fiziologiei experimentale. Individul este descris in termenii performantelor obtinute la probele administrate (10).  Subiectul poate fi comparat cu altii si cu sine (17). Acest tip de explorare ar putea fi asistat de un automat de tipul procesorului de teste NPTPF.
O alta directie fundamentala in psihologie, cuprinzand structuralismul, functionalismul, psihoanaliza, psihologia umanista etc. se plaseaza in interiorul psihismului, in subiect. De asemeni am putea spune ca ceea ce reprezinta cunoasterea esentiala a acestei directii ar putea fi de asemeni transferat unui automat, NPBFB.

Cele doua modalitati ale fiintei, formalul si neformalul optimizate de dubla interfata se supun initial principiului complementaritatii.  Asa cum arata Paul Caravia determinarea caracterului corpuscular, aspectele energetic-entropice, lasa in umbra caracterul sau ondulatoriu sau informational.
Informatia este asociata starilor de minima excitatie energetica. Pentru SNC exista de asemeni un nivel de activare optima care este in fond activare minima.  Tot astfel aplicand principiul complementaritatii in psihologie, V Ceausu spune ca deschiderea in interior ne da acces la subiect dar ne blocheaza posibilitatea de a evalua performantele in acelasi timp.  Credem insa ca prin alternarea de durata a celor doua moduri  ale dublei interfete realizam  in timp o coincidenta a contrariilor complementare. Apropiindu-ne de nivelul de supersimetrie al naturii infirmam acest principiu al complementaritatii. Atunci desi constienta de instanta cea mai profunda a psihicului, constiinta se poate evalua, desi angajata la nivelul euristicilor fenomenologice mintea poate activa cu eficienta crescuta in formal. Repaos si activitate, competenta si performanta, natura si cultura nu mai sunt alternative ci simultane.   Primul termen devine, asa cum spunea Solomon Marcus (18) nucleul celui de al doilea. Repaosul,  competenta, natura nu mai sunt opuse activitatii, performantei si culturii ci devin chiar nucleul lor generativ.
Actiunea nefundata pe informatie (informatie fenomenologica)  se constituie intr-o patologie a activitatii (10).  Fundata pe informatie structurala, formala, orice actiune, fie ea si activitatea conexionala a mintii prin creare de modele disciplinare, se decopera mai devreme sau mai tarziu ca o insula entropica , rupta de restul lumii. Actul de cunoastere nu ar fi imprimarea unui mulaj “relatia cu obiectul e impregnata motivational” (10)., si nici o developare (Chomski) ci un proces de “pattern recognition”, proces specific AI, in care insa structura obiectului e asimilata prin permanenta comparare cu informatia nestructurala dar modelul potential al oricarei structuri (fig. 14).

In fig 14 i1 este deschiderea in interior, introdeschiderea descrisa succnt de formula

i2= <PBFB,PTPF, Delta>
unde delta este capacitatea fenomenologica a omului (2) iar i2 este deschiderea prin iterfata calculatorului descrisa de formula  i2= <P,PT>  unde procesorul P este dublat de un procesor de teste PT structura prezenta sub o denumire sau alta in orice program. Dubla interfata va fi descrisa de formula    DI = <P,PBFB,PT,PTPF,DELTA>

Arhitectura DI, ca multime de functii, va putea fi descrisa de formula generala din Ortofizica (2) (vezi fig. 15)

Arhitectura DI

formulaPage_09

Euristicile fenomenologice descriu relatia de tipul fiecare cu fiecare (fig 16) tip de conexiune pe care Mihai Sora (19) o descrie prin imaginea legaturii dintre centrul cercului si toate punctele de pe circumferinta atunci cand valoarea razei = 0.

Euristicile fenomenologice

Daca pentru McLean si Koestler scindarea nivelelor creierului e la baza conflictului dintre ratiune si emotie pentru Gusdorf disocierea cunoasterii se datoreaza de asemeni disocierii existentei umane. Patologia stiintei deriva din patologia umana. Numai o fiiinta unificata poate unifica cunoasterea (20). O posibilitate de unificare a cunoasterii ar fi deci o metoda de unificare a fiintei umane, a diverselor etaje psihosomatice. In acestea drumul ar fi parcurs de la unitate spre diversitate, o stare unitara de constiinta organizand diversitatea cunoasterii. O alta cale regala a spiritului, care nu exclude ci completeaza reciproc pe prima, este dinspre multiplu spre unu. Complicata gramatica a multiplului prin rigoarea dominarii regulilor sale vorbeste in ultima instanta despre ipostaza in multiplu a verbului unic (21).

Calculatorul este cadrul in care, datorita dublei interfete, unificarea cunoasterii este paralela cu unificarea fiintei. Calculatorul este instrumentul prin care realizam acel “descensus ad infernum” in diversitatea fenomenelor. Calculatorul procedeaza in esenta prin comparare. De la operatii primare la programe complexe de AI calculatorul realizeaza comparari iar prin comparare multiplicitatea fenomenelor este domolita. Sunt descoperite structuri, tipuri, modele, paternuri comune in diversitatea lucrurilor. “Comparatia sta la baza elaborarii acestor notiuni “(22). Apar axiome si metaxiome. Fiecare disciplina sau grupuri intregi de discipline pot fi reprezentate de o axioma. Prin comparatie toate fenomenele ne pot aparea ca infinite variante ale unei unice realitati descrse metaaxiomatic A=A (14) (23).

Dar demersul hermeneutic, “decodarea semiozei univers” (1) caci “Cosmosul se reveleaza ca limbaj” (Eliade), nu presupune doar un “descensus ad infernum” in alteritatea cunostintelor, stocate eventual in banci de cunostinte prin intermediul acestui instrument puternic de maximizare a capacitatii de comparare care este calculatorul, ci si de o oglinda, o stare unificata de constiinta, care sa serveasca drept referenta (24).

Sa consideram conform fig 16  in care avem: Semnul S, obiectul O, referinta – R si o linie de demarcatie intre competenta si performanta, intre constient si subconstient.

fig16_1Page_20
Pe masura ce constienta se apropie de nivelele ei mai profunde (fig 17. b) SOR interfereaza tot mai mult pentru ca pentru ca in momentul constientei prefecte de sine (fig 17.c)  aceasta sa devina identice. Observam atunci ca referentul prin excelenta este fenomenologic.

fig17a_Page_20
PBFB selecteaza o stare optima de constiiinta in care constienta noastra tinde natural spre maximizare. Pornind de la aceasta stare optima, expansiunea constiintei e un proces natural , firesc care se petrece de la sine. Interfata prin PBFB este cea care faciliteaza nu numai o organizare eficienta  a multiplicitatii ci si saltul de la multiplicitate la dualitate. Daca apelam la desenul din figura 17 a avem de asemeni pe orizonatala linia dintre constient si inconstient iar verticala indica subiectul ca o fluctuatie naturala din profunzimi, inconjurata de alte fluctuatii ale universului obiectual (fig 17).

 saltul de la multiplicitate la dualitate
Observam ca pe masura ce aria constiintei creste multiplicitatea devine corelata. Dar tensiunea se manifesta initial intre subiect si o multitudine de obiecte. daca in fig 17 a. constiinta cunoscatoare surprinde obiecte multiple si complect distincte desi poate intui relatia lor, in figura 17 b a fost facut un salt ontologic, cel de la multiplicitate la dualitate. Aici tensiunea exista intre subiect si o realitate obiectiva compacta intens corelata. Fiecare obiect e corelat cu celelalte si simtim ca obiectele ar putea fi unificate intr-un camp obiectual unic. In 17 c avem constiinta perfecta de sine. Constienta atinge domeniul conexiunii universale si realizeaza perfecta unitate a tuturor obiectelor lumii.

Saltul pe acest nivel energetic funadamental nu poate fi resemnalizat de PBFB si nici indus intentional. Trecerea de la dualitate la unitate este o capacitate naturala a sistemului nervos atunci cand acesta este adus, eventual prin NPBFB, in starea antientropica a constiintei (26).

Am vazut ca informattia “oglinda”, informatia referential, este informatia fenomenologica. La nivelul ordinii desfasurate, in termenii lui Bhom, avem o informatie structurala, secventiala; exista insa o stare implicata, unitara pe care o explicam in limbaje. Asa cum fara un cadru atemporal nu putem integra succesiunea evenimentelor tot astfel fara informatia fenomenologica noi nu putem unifica informatiile, atomii de informatie, ramanand in scindarea disciplinara. Accesul la fenomenologic ne da o competenta maxima. In modelul nostru de competenta apare a fi putin specifica sau chiar nespecifica. Ea tine de toate universurile de discurs, de toate limbajele sau disciplinele.

O competenta maxima nu poate exista fara o performanta maxima dar nu o specifica (27)

O interdisciplina se instituie printr-un nou limbaj nu printr-o noua competenta (fig 18).. Competenta in informatica, sa zicem, poate crea cata o interdisciplina cu toate celelalte discipline. Fiecare disciplina poate crea o interdisciplina cu fiecare alta disciplina.

fig18abc_Page_21

Acest fiecare cu fiecare este sugerat de matricea paradigmei comunicationale a lui Paul Caravia. Este modul de constituire al interdisciplinelor dar acest fiecare cu fiecare poate duce la o metadisciplina, metastiinta. Cercetare interdisciplinara in viitor si organizarea sa institutionala ar putea fi organizata dupa acest principiu al conexiunii sistematice fiecare cu fiecare. Ar putea exista astfel un domeniu al matematicii de relatie dezvoltand organizat sisteme de relatie cu celelalte discipline. Aceste domenii de cercetare ar genera pe axa complexitatii (1) institutii interdisciplinare de tipul “Institutul de fizica de relatie”, “Institutul de informatica de relatie”. Expansiunea calculatoarelor, a bancilor de cunostinte, maximizand capacitatea de a relationa informatii formale (28) si interfata cu informatia fenomenologica prin accesul la un infinit potential de relatie ar putea fi instrumentul de realizare a acestor lanturi de mutatii epistemologice ce converg spre unificarea stiintei.

Dupa Smirnov (20) interdisciplinariatea poate progresa si prin schimburi de material experimental intre discipline. Intrucat vizeaza fundamentele epistemologice ale stiintei terminalul cu dubla interfata poate dubla orice domeniu de cercetare. Deci explozia informaticiii si a inteligentei artificiale ca element al culturii nu-si va asocia si interfata cu informatia fenomenologica (eventual prin PBFB) ca nucleu dur al oricarui terminal) asociind astfel culturii si obiectului natura si realitatea subiectului, calculatorul ar putea ajuge sa fie utilizat ca un element de scindare intre stiintele naturii si cele ale omului.

Aspectul cel mai important al competentei lingvistice este “cretivitatea limbajului” (22).. Structurile antijudicative de care vorbeste C Joja, limbajul tacut (Witgenstein), structurile profunde (Chomski), “Limbajul prealabil” (Quine), cunoasterea prealalabila (Popper) (22) sunt structuri apropiate de gandirea intuitiva specifica competentei, de acel “precuvant” de care vorbea M. Sora (19). Dupa cum spune Royamand Aron citat de C. Joja “Exista un fel de reciprocitate intre intuitie si concept, intuitia avand nevoie de concept pentru a deveni clara si in schimb conceptul nelundu-si semnificatia decat in si prin intuitie”. Creativitatea necesita deci o pendulare intre formal si neformal, intre repaos si activitate (29).

Avem deci cel putin doua nivele ale realitatii, un nivel de suprafata supus unei logici de tipul A=B, nivel in care cunoastrea progreseaza prin teorii stiintifice avand o posibiliate de testabilitate (30. Obiectul cunaosterii la acest nivel este multiplicitatea lucrurilor si fenomenelor in metode, experimentul simturilor, experimentul mintal.

Avem insa si un nivel profund inefabil si greu maniabil. Cum poate fi el teoretizat si care este gradul de stiintificitate al acestei THEORII? Dupa V Stancovici cunoastrea acestei informatii fundamentale poate fi exprimata logic printr-o tautologie de tipul A=A (14) THEORIILE acestei stiinte nu ar mai fi insa universal valabile ci individual valabile intrucat unul din termenii oricarei teorii este existenta individuala a fiecaruia. Daca ar exista o stiinta a acestui nivel si a relatiilor lui cu nivelele de suprafata (mentionam  modelele ca ” Ortofizica” in alt volum denumita Stiinta Existentei) – obiectul ei ar fi conexiunea universala iar metoda ar putea fi un nou tip de experiment, cum spune profesorul M Draganescu (2), experiment apropiat in modelul de fata prin NPBFB

Pentru testabilitatea THEORIEI exprimata prin relatia A=A relatie care reprezinata o egalitate cu sine, o perfecta actualizare a tuturor potentiualitatilor fiintei, propunem un procesor de teste, anexat NPBFB, si format din baterii complexe de teste fiziologice si teste psihologice acoperind toate laturile personalitatii. Aceste teste fara a avea o valoare absoluta de adevar (31) vezi si analiza problemei adevarului in stiinta (2) confera stiintificitate acestei stari.  Odata cu dubla interfata se deschide deci posibiliatea interdisciplinaritatii ca stiinta a conexiunilor disciplinare, o stiinta a conexiunii universale nu ca sinteza unica ci doar ca un cadru de cercetare.

Daca interdisciplinaritatea nu e o stiinta ci o stare de spirit, asa cum s-a spus de multe ori in cadrul CSI, inseamna ca o definire riguroasa a acestei stari si posibiliatea fiecaruia de a o reproduce si testa face din interdiciplinaritate un cadru riguros de realizare a unificarilor in stiinta (fig 19). In acest sens nu ni se par importante atat cadrele conceptuale largi, metadisciplinare ca teoria jocurilor, teoria informatiei, analiza lingvistica, orice teorie poate deveni cadru pentru celelalte, ci important ni se pare modul in care o teorie devine cadru metadisciplinar, deci know-how-ul conexiunii disciplinare. Nu conexiune gata facuta e cea mai importanta, ea nu e relevanta pentru altul, ci cum se face conexiunea, care este starea conexionala. O stiinta a interdisciplinaritatii nu e imposibila. “Noua Atlantida (20) ar putea renaste dar ea ar implini cu adevarat doar pe cel acre o creaza si prea putin pe ceilalti. E nevoie de o Atlantida pentru fiecare.

cadru riguros de realizare a unificarilor in stiinta

Ar fi atunci de domeniul interdisciplinaritatii relatia mai stransa dintre a stii si a putea, “a stii si a face” (19). Fiecare disciplina ar trebui sa aduca din  “a fi” o motivatie pentru a sti si a actiona mai bine. Disciplinele genereaza modalitati de actiune, domenii de activitate, de practica (vezi evolutia constructelor in planul transversal (1). Profesiunile, modalitati de a face, nu au astazi legatura cu stiinta din care decurg ca modalitate a lui a stii si cu atata mai putin cu o posibila ontologie practica a domeniului respectiv ca modalitate a lui a fi. Aceasta creaza o patologie a actiunii (10). In viitor va trebui sa fim pentru a stii si sa stim pentru a face. Hermenutica, un instrument al acestei interdisciplinaritati ar trebui sa ne restituie  comprehensiunea constelatiei contemporane a profesiilor. A merge inapoi la originea unei profesii, a-i intelege inrudirea cu gestul creator, a face din ea o cale de actualizare.

A descoperi cumva universul arhaic cu care orice gest era semnificativ si creator si a proiecta de aici actiunea, ar trebui sa fie comandamaentul acestei hermeneutici. Fiecare activitate socialmente necesara poate deveni semnificativa si creatoare daca descoperim in simeria ei ascunsa acele “tendinte ale devenirii cosmice” (2). A muncii creator presupune nu numai stapanirea unei gramatici de suprafata, a limbajului de gesturi si aptitudini al unui domeniu de activitate ci si accesul la straturile de profunzime, la spontaneitate si intuitie. Pentru a redobandi pe un alt plan acea unitate originara a artelor, stiintelor si meseriilor ar trebui redescoperita egalitatea ontologica a tuturor activitatilor umane socialmente necesare si aceasta egalitate sa fie realizata sincronic, diacronic dar si intercultural.

Exista in concluzie mai multe viziuni posibile asupra stiintelor contemporane. Una dintre acestea ar fi aceia a unei multitudini de stiinte si discipline existand si functionand apraent ca entitati separate in ciuda unor schimburi subterane permanente (fig 20 a). O alta imagine ar fi aceia a stiintelor existand ca entitati separate dar avand in acelasi timp obiectivitate si legaturi profunde ce fac posibil schimbul de metode, concepte etc. Aceasta imagine este cea a a interdisciplinaritatii (fig 20b). Si exista in fine o imaginea stiintei unificate in care diversele discipline sunt fie constructe unice ca in modelul lui Paul Caravia sau paliere ale unei arhitecturi unice perfect integrate si inchise in sine ca in modelul profesorului M Draganescu. Sa luam ca exemplu acest ultim model mult mai cunoscut: din profunzime se naste lumea cuantica, din aceasta lumea corpurilor macroscopice si organismelor vii si daca acestea au acces in profunzimi avem un model circular in care fiecare stiinta include ca o veriga aceasta bucla. Deci fiecare stiinta ar avea o interfata spre fenomenele specifice cercetate de ea si o alta interfata deschisa in profunzime spre radacinile acestor fenomene, atunci fiecare stiinta ar fi intr-un anume fel de relatie cu toate stiintele. Fiecare stiinta ar activa o data in plus “inelul lumii” (32), ar insufleti un circuit informational fundamental al universului (14). Imaginea ar fi asemanatoare cu cea arborelui stiintelor utilizata de Marin Ivascu – “Unificarea fortelor fundamentale” (32) daca insa am considera nu numai un trunchi fizic-informational ci si conceptul arborelui din informatica, ceea ce presupune o permanenta revenire la simplitatea segmentului radacina lucru care asigura integrarea complexitatii partilor (fig 20c)

Daca stapanirea complexitatii poate fi asigurata prin acel dublaj al oricarui domeniu de activitate de o structura electronico-informatica ce maximizeaza performantele noastre formale, accesul la simplitate si unitate presupune dublajul oricarei activitati de o interfata prin NPBFB care sa maximizeze competenta, accesul la neformal, la fenomenologic.

Bibliogarfie

1. Paul Caravia – O paradigma comunicationala a vietii sociale si interdisciplinaritatea – in volumul “Interdisciplinaritatea in stiinta contemporana”, Editura Politica, 1980

2. Mihai Draganescu – Profunzimile lumii materiale, Editura Politica,1979, Ortofizica, Editura stiintifica si enciclopedica, 1985

3. Mediu este un termen cheie pentru interdisciplinaritate: avem mediu in Biologie. ecologie, fizica (L. Brooglie, informatica (conceptul de mediu de programare). Un concept de factura acestui mediu subcuantic ar putea oferi acel principiu de care vorbeste Anton Dumitriu si care ar duce la axiomatizarea culturii occidentale contemporane. La noi modele in acest sens ne-au oferit Zapan (Unificare campurilor psihofizice, vezi St N7/89, Mihai Draganescu, Paul Constantinescu.

4. Dumitru Constantin – Inteligenta materiei, Editura Militara, 1981

5. Sorinel Balan – Invatarea prin dubla interfata o posibila revolutie in educatie – comunicare CONDINF, Cluj Napoca, 1989

6. Catalin Mamali – Balanta motivationala si coevolutie -  Editura stiintifica si enciclopedica,, 1981.  D Constantin (4) vorbeste de “un acces la comorile ascunse ale subconstientul, acolo unde rezida intrega forta si motivatie”. Metamotivatia, “cunoasterea motivatiilor” (Mamali) – termenul poate fi folosit si in sensul lui Maslow deci ca motivatie de autocunoastere.

7. Ilya Prigogine si Isabele Stengers – Noua alianta, Editura Politica, 1984. In “Coerenta ca ordine”, volumul Filosofia fizicii, Editura politica 1984, Victor Velculescu spune: “la coerenta materia capata uimitoare proprietati ondulatorii”. Amintim in acest sens si comunicarea “Laserul ca model interdisciplinar tinuta de Victor Velculescu la CSI.

8. Adrian Restian – Medicina Cibernetica, Editura medicala, 1983

9. Paul Constantinescu Sisteme ierarhizate, Editura Academiei, 1986

10. Valeriu Ceausu – Informatie si actiune, Editura Militara, 1989. “Faptul ca omul percepe timpul, succesiunea, evenimentele exterioare si a propriilor stari dovedeste existenta unui plan unitar de constiinta fara de care omul ar fi antrenat cu totul in scurgerea temporala, pierzand constiinta identitatii cu sine. Schimbarea necontenita a propriilor stari, nu ar putea fi sesizata pe plan psihic daca in structura euluinu ar exista un nucleu plasat in afara scurgerii temporale,un sitem generator de repere, prin raporatare la care evenimentele externe si interne sa fie percepute ca trecatoare”.Dar daca aceasta stare ne acces la un reper atemporal, referinta oricarui act de cunoastere inseamna ca orice disciplina implica si o dimensiune diacronica (accesul la atemporal presupune un re”tour en erriere” temporal).

11.  Solomon Marcus – Timpul, Editura Albatros, 1985

12. Credem ca sunt demne de metionat cercetarile scolii romanesti de endocrinologie cu privire la efectul hormonilor pinealiasupra integrarii activitatii sistemului nervos. Vezi lucrarea Academicianului Stefan Milcu – Terapia pineala in clinica umana in volumul – Glanda pineala ca organ metabolic, Ioana Milcu si Lydia Manu, Editura Academiei, 1979; Fiziologia si fiziopatologia sitemului endocrin, Editura Medicala, 1989. Este cert ca melatonina are un efect integrator la nivelul SNC, dovedit de efectele pozitive obtinute in tartamentul starilor hipeKinetice, de excitabilitate neuropsihica, in crizele maniacale etc. Daca s-ar putea dovedi ca si reciproca este adevarata deci ca starile integrate de constiinta cum ar fi cele obtinute prin NPBFB au efecte de stimulare a productiei de malatonina solutia biochimica ar fi implicita celei functionale. Stare antientropica fiind din punct de vedere metabolic o stare hipometabolica putem mentiona si observatiile lui Layal Watson cu privire la obtinerea unor astfel de stari integrate prin conditionare nutrititionala si a observatiilor si experimentelor practice facute de doctorul roman Rafaila B. citat de Victor Sahleanu in Omul si alimentatia, Editura stiintifica si enciclopedica, 1977 cu privire la reintegrarea generala a organismului in aceste stari.

13. Modelul este inspirat din modele similare bazate pe rezonanat cum sunt cele ale lui Rene Thom, Victor Sahleanu – Numar viata, rezonanata – Editura Litera, 1985

14. Virgil Stancovici – Filosofia Integrarii, Editura Politica, 1980

15. Constantin Noica – Devenirea intru Fiinta - Editura stiintifica si enciclopedica, 1981

16. Pavel Muresan – O teorie a relativitatii psihologice sau spre o teorie unitara a campului fizic si psihic, Stiinta si Tehnica 7.1989

17. ESte vorba aici de domeniul vast al testelor psihologice utilizate in psihologie si psihiatrie. Cele trei volume aparute pana acum in la “Dictionarul enciclopedic de psihiatrie” sub redactia Constantin Gorgos inventariaza pe 140 de teste psihologice.

18. Solomon Marcus – Inventie si descoperire, Editura Cartea Romaneasca, 1989

19. Mihai Sora – Sarea Pamantului, editura Cartea Romaneasca, 1985

20. Teorii ale invatarii, teorii ale limbajului -Editura Politica, 1989

21. Sergiu AlGeorge – Limba si gandire in Cultura Indiana, Editura stiintifica si enciclopedica, Biblioteca Orientalis, 1976

22. Crizantema Joja – Sensul ideologic al demersului stiintific, Editura Politica,1986

23. Activitatea hermeneutica este chiar resemnata la aceasta operatiune a spiritului: “Sunt un comparatist” spune Mircea Eliade (Hermeneutica lui Mircea Eliade de Adrian Marino, Editura Dacia, 1980. Dar comparatia si metafora sunt mult mai generale: la baza unui mare numar de modele din stiinta contemporana, Mircea Malita descopera un numar mic de metafore., iar Crizantema Joja intr-un excurs asupra metaforei (22) noteaza: “Conceptele metodologice de structura si model, procedeele reductioniste, traducerea din limbajul unei stiinte in altul, transferul de concepte, izomorfismul, apropierile interdisciplinare se bazeaza pe aceasta clasica si complexa metaoda”.  “O alta metda comparativa este metoda isorica prin situarea evenimentelor pe scara timpului”, apoi metoda etnografica etc. “Esenta metodei comparative este aceia care ne permite apropierile interdisciplinare”.

24. Spontaneitatea hermeneutica e o stare in care intuim solutia. Intuitia originala a solutiei globale pune in miscare intreg cercul hermeneutic (Marino). “Nu gasesti decat ceea ce esti pregatit sa descoperi”. “A descoperii semnificatii inseamna a face referire la o realitate absoluta”. Eliade. Comparatia nu dispare, devine verticala.

25. In demersul hermeneutic – realitatile sunt surprinse ca perechi de contrarii pentru ca in final comprehensiunea sa se implineasca in surprinderea unitatiica o coincidentia opositorum ” Ultimul rezultat al intelegerii este realizarea unitatii si inteligibilitatii omului si cosmosului” (Adrian Marino)26. Exista o analogie cu operatia RAZ – remise a zero” din calculatoare: aceasta functie activeaza informatia utila si sterge informatia inutila realizand o stare de zero, stare initiala de la acre se poate incarca din nou sistemul de operare si realiza un nou program. Credem ca la om aceasta “stare de zero” , “foarte complexa si inalt organizata”, cum o caracterizeaza Palamarini (20) nu este numai o stare naturala a copilului ci si o stare in care, intr-un anumit fel, adultul revine natural prin activitatea sistemului nervos inainte de fiecare performare.

27. Credem ca este acelasi lucru cu cel afirmat de Profesorul Draganescu atunci cand spune ca “cel care are sentimentul cosmic stie totul dar nu stie manauntele”. Stim totul, dar, am spune noi ramane sa ne insusim un limbaj pentru a exprima.

28. Mentionam ca la noi in tara proiectat la CNST un sitem informatic pentru stiinta si tehnologie, ca o compnenta a SIN. Acest sistem isi propune sa manipuleze totalitatea cunostintelor care se produc sau care se asimileaza in societate cu toate corelalrile implicate de acest proces. Luminita Vlad, Dumitru Tibuleac (CNST) SISTEM – in Buletinul Roman de Infromatica si tehnica de calcul 2/1989

29. PPNeveanu – Dictionar de psihologie – termenul creativitateVezi si referinta despre constiinta bimodala, model activ si model pasiv al creierului. (2)

30. Carl Poper – Logica Cercetarii,  Editura stiintifica si enciclopedica, 1981

31. Un test fiziologic nu este elocvent singur. Dumitru Constantin spune ca acelasi influx electric poate insemna inteligenta si opusul ei (5).

32. Revolutia stiintifica si tehnica si aplicatiile ei in dezvoltarea sociala a Romaniei – unitatea si interactiunea stiintelor naturii, tehnice si sociale – Editura Politica, 1986

Sorinel Balan ITCI, noiembrie 1989

 

Comunicare a fost restutuita mediului online intr- duminica de mai cand soarele care intra pe fereasta te chema imperativ la o redactare in parc.

IMGP1530

Deoarece hamacul s-a dovedit putin incomod pentru tehnoredactare a fost preferat foisorul.

IMGP1535

 

Aici redactare a fost o placere intrerupta doar de ploaie.

foisor2

za office in za plumbuita park  1

 

Nota: Comunicarea a fost scrisa incercand sa ascundem prin limbaj idei prohibite la acea data. Vom incerca pe viitor sa o rescriem fara codificari de limbaj.


DESPRE AUTOR

sorinelb-150x150

Salut! Numele meu este Sorinel Balan si vreau sa-ti urez bun venit pe blogul meu. Scriu saptamanal despre cum poti sa castigi mai mult invatand mai mult despre it, social media, e-learning, intranet: stiri, tendinte, strategii, cursuri, tips&tricks.

Pentru a fii mereu în contact cu ultimele noutati, te invit să te abonezi AICI. Stii mai mult, castigi mai mult