De la reframe la framestorm si inapoi la ratiunea divina a lucrurilor este o idee care mi-a venit meditand la cursul recent facut la Udemi, The Neuroscience of Reframing & How to Do It de Anette Prehn.

Am fost extrem de entuziast pentru ca Anette Prehn este un profesor deosebit si mi-a placut nu numai cursul in sine si cunoasterea expusa dar si felul in care a fost expusa.

O voce placuta, atractiva, hipnotica as spune, similara cu ce a lui Paul McKenna te poarta prin concepte bine asimilate si chiar originale.  De exemplu una din metodele de reframing expuse este metoda Robinson Crusoe, o metoda care te ajuta sa vezi pe langa minusurile unei situatii si plusurile ei. O alta metoda pe care o expune autoare este Framestorm, care face subiectul unui alt curs dar este expusa pe scurt la sfarsitul acestui curs. Anette Prehn a descoperit ca traditionalul reframe este o metoda prea unilaterala, ca priveste lucrurile doar  in alb si negru fara nuante de gri. Framestorm este un fel de  reframe multiplu, care nu priveste doar un aspect al situatiei ci toate spectele. Este ca o abordare interdisciplinara a situatiei si implicatiilor sale. Dupa entuziasmul initial avut in fata cursului ne-am mai gandit insa la un aspect. Oare acest reframing facut uneori artificial nu se face in mod natural cand cineva exploreaza nivelele mai profunde ale constiintei sale? Vom utiliza ca de obicei imaginea care explica tot, o metafora a universului ocean in care lucrurile sunt valuri, fluctuatii in campul profund, bazal din care universul, universurile se nasc prin ruperi secvential dinamice de simetrie. waw3levDaca luam un proces, sa spunem D se vede foarte clar ca daca il exploram la nivele tot mai profunde acesta devine mai intens corelat pentru ca la nivelul cel mai profund, nivelul infinitei corelatii, sa descoperim ca fiecare lucru este corelat cu toate celelalte, ca este, la nivel profund, toate celelalte. O metoda de transcendere care ne duce pana la nivelul cel mai profund al constiintei face ca noi sa putem face un reframe natural la toate lucrurile si situatiile. Dar este un reframe bazat pe realitatea absoluta a existentei, pe faptul ca la nivel profund totul este corelat. Orice lucru este intim legat de toate celelalte si reframingul se face spontan, natural, fara efort. Noi dobandinm in acesta stare de constiinta o capacitate uriasa de reframing. Daca ne gandim la viziunea Sfintilor Parinti din Filocalia si la acea ratiune divina a lucrurilor pe care parintele Staniloaie spune ca un sfant o vede in toate cele. Un sfant in starea de iluminare nu mai vede lucruri izolate de Dumnezeu, el vede ratiunea lor divina, locul lor in uriasa schema a vietii. Ce ziceti de acest reframing? Vi se mai pare el a fi un concept nou elaborat de NLP? Si atunci intrebarea care se pune este daca nu cumva evolutia spre stari superiaore de constiinta nu este cea mai buna cale de a face reframing. Daca de exemplu constiinta mea este pe nivelul n1, vezi schita de mai sus, si fac reframing acesta va fi unul articial, fortat. Eu vad lucrurile intr-un anume frame dar fortez altul inca plin de teama si anxietate, inca izolat intr-o lume in care nu vad corelatia dintre lucruri. Dar daca ma plasez la nivelul nZ al constiintei cosmice orice reframing este posibil dar el se va baza pe o realitate profunda. Este ca si cum as plasa un banal eveniment cotidian in contextul timpului cosmic. Pentru ca am vorbit de Filocalia si de de “reframingul ” prin vederea ratiunii divine a lucrurilor vom merge acum si mai departe in timp sa vedem daca nu cumva in vechile scrieri hinduse descoperim neasteptate exemple de refaming. In povestirea Parada Furnicilor care face parte din puranas avem un exemplu de refaming care ar starni gelozia chiar si capacitatii uriase a cosmologiei contemporane de ne confrunta cu planuri largi, cosmice. Pentru un context semantic mai larg vezi Vedanta.

“O, Rege al Zeilor, eu am cunoscut inspaimantatoarea risipire a Universului. Am vazut pierind totul, iarasi si iarasi, la sfarsitul fiecarui ciclu. La aceasta vreme de groaza, fiecare atom se topeste in apele pure ale Vesniciei. Nimeni nu poate sa numere universurile care s-au petrecut.  Si cine oare va cerceta uriasele nesfarsiri ale spatiului ca sa poata socoti lumile asezate una langa alta.”

Dar ce parere aveti de reframingul facut de Eliade in aceasta poveste:
“Unui ascet ilustru numit Narada, câstigând gratia lui Vishnu prin nenumaratele sale austeritati, i-a aparut zeul si îi promite ca îi va satisface orice dorinta. «Arata-mi puterea magica a mayei tale», îl întreaba Narada.
Vishnu tace, dar îi face semn sa-l urmeze. Dupa putin timp, gasindu-se într-un desert în plina zi cu soare, si facându-i-se sete, Vishnu îl roaga sa mearga câtiva metri în fata, unde se vedea un sat, ca sa-i aduca apa. Narada se grabeste si bate la prima usa pe care o vede în cale. O fata frumoasa îi deschide usa. Ascetul o priveste lung si uita de scopul venirii sale. El intra în locuinta si parintii fetei îl primesc cu respectul pe care îl merita un sfânt. Timpul trece. Narada sfârseste prin a se casatori cu fata si cunoaste bucuriile casatoriei si duritatea vietii de taran. Trec doisprezece ani: Narada are acum
trei copii si, dupa moartea socrului sau, devine proprietarul fermei. Dar în cursul celui de-al doisprezecelea an, ploi torentiale inunda regiunea. Într-o noapte cireada este înecata si casa este luata de ape. Tinându-si cu o mâna sotia, cu cealalta cei doi copii, pe al treilea ducându-l pe umar, Narada îsi face cu greu drum prin torentele de apa. Dar greutatea este prea mare. Alunecând, cel mic cade în apa. Narada lasa pe ceilalti doi si se arunca sa îl recupereze, dar este prea târziu: torentul l-a dus prea departe. În timp ce îl cauta pe cel mic, apa i-a înghitit si pe ceilalti si, dupa putin timp, si pe sotie.
El însusi cade si torentul îl poarta inconstient, ca pe un trunchi de arbore. În timp ce se trezi, aruncat pe o stânca îsi aminteste nenorocirile, si izbucneste în plâns. Deodata însa aude o voce familiara. «Copilul meu! Unde este apa pe care trebuia sa mi-o aduci? Astept aici de mai mult de o jumatate de ora!» Narada îsi întoarce capul si priveste. În locul torentului, el vede câmpurile pustii, arzând în arsita soarelui. «Întelegi acum secretul mayei mele?», îl întreaba zeul.   M. Eliade, Images et symboles, p.91.
Oare orice problema am avea daca citim Parada Furnicilor nu are oare aceasta o uriasa valoarea de reframing. Oare nu acesta era rolul lor asa cum arata si povestea insasi care in fapt este istoria unui reframing facut de insasi Vishnu in calitate de NLP master al Universurilor trecute si viitoare. Si daca ar fi sa numim oare acest reframing facut prin accesul la starile superioare de constiinta cum ar trebui sa-l numim? Ar fi oare Transframing (TM) un nume potrivit? Transframe este deja marca in tehnica fotografica.
* TM vine de la Transcendental Meditation (TM), o metoda prin care se poate accesa transframingul si nu de la marca inregistrata. Am presupus ca transframing a fost inregistrat ca marca de Vishnu undeva in trecut-prezent-viitor.  Just joking : )

DESPRE AUTOR

sorinelb-150x150

Salut! Numele meu este Sorinel Balan si vreau sa-ti urez bun venit pe blogul meu. Scriu saptamanal despre cum poti sa castigi mai mult invatand mai mult despre it, social media, e-learning, intranet: stiri, tendinte, strategii, cursuri, tips&tricks.

Pentru a fii mereu în contact cu ultimele noutati, te invit să te abonezi AICI. Stii mai mult, castigi mai mult