Invierea pare sa fie cel mai important punct de confluenta dintre stiinta si religie.

Cea ma grava problema a stiintei este ca intregul univers se indreapta, aparent implacabil, spre dezordine, spre entropie si moarte. Nimic nu pare sa aibe un sens.

Cum inversam acest proces ar trebui sa fie preocuparea fundamentala a stiintei, o problema pe care religia a ridicat-o si rezolvat-o in Inviere si totul a capatat de atunci un Sens. Metanoia poate fi gandita si ca inversarea procesului entropic. Invierea pare un lucru indepartat si greu de atins pentru ca il gandim ca punt fix, ca destinatie si nu ca proces. Cum putem noi muritorii de rand, oamenii ca toti oamenii sa dam Sens, acest sens, vietii? In traditia noastra, spre exemplu, este simplu pentru aceasta ca nu se limiteaza la Scriptura, la cateva fraze in care sta toata rezolvare, ci vine cu o intreaga traditie de traire in acest orizont. Atunci lucrurile devin mai simple pentru ca ne uitam la viata Sfintilor Parinti si chiar daca nu vom putea trai intotdeauna ca ei in asceza putem sa desprindem din viata lor esentialul, sa il corelam cu Evanghelia si sa facem o cat de mica corectie de sens. Cea mai mare greseala este sa vrem totul, sa vrem acum, sa vrem maine sa inviem ca Isus din morti. Este un comportament perfectionist, nevrotic care poate duce la erori. Devenirea intru Fiinta nu se face prin explozie, e un proces. Daca Invierea si Imparatia a fost cautarea Sfintilor Parinti trebuie sa vedem ce faceau ei si sa vedem daca putem aduce in viata de zi cu zi ceva din trairea lor. Aparent e imposibil pentru ca traiau in pustie si erau asceti dar esenta a ceea ce faceau sta in chiar numele lor generic: erau sihastrii si stateau in sihastrii deci esenta vietuirii lor era linistea. Dintr-o data nu ne mai este ceva strain pentru ca inca de la scoala suntem obisnuiti cu recreatiile, la servici cu week-endul si anual cu concediile. Pare ceva deja facem fara sa fie rezolvarea marelui mister. Da pentru ca serbam prin munca si ne odihnim prin alte activitati.
La scoala pare sa fie mai multa activitate in recreatie si in consecinta mai multa plictisela la ora.
Trebuie sa invatam sa creem adevarate nuclee de liniste in viata noastra si atunci cand facem asta incet incet aceasta liniste va deveni si platforma activitatii noastre, locul din care activam.

Daca facem asta cand vom auzi chemare “Domnului cu pace sa ne rugam” acesta va face cu adevarat sens.
Prin Cruce spre inviere spun teologii. Ce sens are aceasta? Sunt doua cruci si le putem observa simbolistica: un este o puternica afirmare a contrariilor iar alta cea care la intersectia celor doua contrarii are un soare, un element radiant, este cea a coincidentei contrariilor si este Crucea care duce la Inviere. Nu are legatura cu asceza si o putem regasi in viata noastra, chiar in fiziologia noastra pentru ca in stare de repaos profund, asa cum se intampla de ex in meditatie, apare o coerenta intre emisfera dreapta si stanga, intre structurile recent achizitionate – neocortexul si cele arhaice. Aceasta stare favorizeaza creativitatea, inteligenta, ne ajuta deci sa gasim sensuri noi, corelatii. Ne simtim mai insufletiti, mai vii, mai cu sens si mai pe Cale.
Si la nivel social a trai in orizontul Invierii inseamna sa incercam sa creem mici nucleatii de coerenta si pozitivitate, de impreuna slujire, care in timp sa tinda sa devina tranzitii de faza spre un mod de functionare mai organizat al intregii societati.


DESPRE AUTOR

sorinelb-150x150

Salut! Numele meu este Sorinel Balan si vreau sa-ti urez bun venit pe blogul meu. Scriu saptamanal despre cum poti sa castigi mai mult invatand mai mult despre it, social media, e-learning, intranet: stiri, tendinte, strategii, cursuri, tips&tricks.

Pentru a fii mereu în contact cu ultimele noutati, te invit să te abonezi AICI. Stii mai mult, castigi mai mult