Memoria umana este un lucru miraculos si desi  intelegerea ei a progresat prin dezvoltarea tehnologiei memoriilor pentru calculatoare aceasta ramane inca o terra incognita.

Fata de memorie exista o preocupare si in trecut cand Vedele se transmiteau oral si cand Shankara a publicat tratatul sau despre memorie.

Noi  ne apropiem acum de o perspectiva mai larga asupra memoriei pentru ca avem acces la toata experienta  de pana acum a umanitatii dar trebuie sa rezolvam si paradoxul in care societatea cu cea mai teribila tehnologie de memorare sufera intens de alzheimer. Aceasta boala este o uriasa provocare cu atat mai mare astazi cand stim ca  in trecut cele 24000 de slokas ale vedelor se transmiteau oral, cand stim ca Sanskrita era construita pentru a ajuta memoria, ca avea 3000 de reguli si ca NASA ne spune ca este cea mai stiintifica si mai putin ambigua limba.

Ceea ce mi-a atras atentia in mod deosebit, pentru ca tot se spune ca memoria este fica atentiei, a fost un comportament al memoriei mele, ca persoana retrasa recent din activitate, fata de activitatea profesionala recenta sau mai veche. Nu reusesc sa-mi amintesc spontan, ci doar prin efort materialul de business cum ar fi de exemplu sedintele de cascadare sau cele despre tinte care pare sa fie supus unui filtru si trecut intr-un con de umbra cu eticheta nefolositor. Amintirile spontane foarte vii sunt formate din elemente neformale ale activitatii cum ar fi pauza de cafea de dimineata, discutiile amicale chiar si cele de business dar mai mult cele de culoar cand discuti neinhibat, in fond aceleasi probleme, dar din cu totul al unghi. Imi amintesc de cu placere de performantele de la karaoke din team building, de iesirile cu adevarat memorabile la cafea sau suc cand discutam de multe ori tot despre servici dar mult mai liber, mai creativ.

In ce priveste activitatea efectiva am remarcat ca nu toata activitatea de business este trecuta in conul uitarii pentru ca iata au fost si proiecte cum ar fi la mine spre exemplu proiectul Intranet in care imi amintesc aproape totul de la cele mai mici amanunte ale fazelor incipiente, prima pagina in HTML, hostarea in WAN, primul server, pana la deploimentul efectiv al proiectului cu Sharepoint si momentul de succes cand am fost declarat Intranet Daddy. Dar care este diferenta, ce face ca acest proiect sa fie mai memorabol decat altele? Diferenta pare sa fie aceia ca acest proiect avea foarte multe elemente neformale. In primul rand proiectul in sine era nascut dintr-o idee, dintr-o clipa de entuziasm a unei persoane reale, intamplator eu,  si nu se nascuse pentru ca cineva trebuia sa bifeze pe o lista inca un obiectiv pe care “il cascada”, ador temenul, mai departe, il asigna cuiva pentru a se ajunge la o situatie similara cu cea din povestea Leliei Munteanu cu activista PCR care se plangea in cercul ei de partid ca a fost atat de fidela, de loiala partidului si uite partidul ce i-a facut, a dat-o “la cultura”.

Este o diferenta semnificativa intre un proiect nascut dintr-o idee a ta si dezvoltat de tine pe toate fazale proiectului si un proiect care iti este trasat ca o sarcina de partid. Daca lucrurile se nasc corec dainuie, nu si daca sunt contrafacute.

Cred ca aceste lucruri care nu lasa  urme in memorie, care nu sunt memorabile, nu au consistenta nici in timp, daca nu-ti amintesti era minciuna, spune o vorba, si am aici un exemplu relevant, slice of life, care sustine asta. Lucram la Bancorex si fiind o banca buna chiar si in afara tarii fiecare era un pic patruns de importanta a ceea ce face dar ca de obicei unii in exces. Intr-o zi incercand sa sun pe cineva pe interior am gresit numarul si am ajuns la alt departament. Desi mi s-a spus ca am gresit am insistat pentru ceva detalii si in acel moment colegul de la capatul firului mi-a spus ca il retin prea mult si ca este ocupat iar eu ii luam din timpul pretios in care el ar fi putut, vezi bine, face activitati de mare angajament. Nu contest, putea fi asa. Am trecut peste si am uitat dar mi-am reamintit dupa un timp cand Bancorex a fost inchisa fara ca nimeni sa clipeasca si sa poata avea vreun argument.  In acest context am revenit cu gandul la colegul meu atat de patruns de importanta a ceea ce face si vazand ca realitatea pare sa-l contrazica, societatea nu mai avea nevoie de banca, m-am gandit ca poate universul nu tine cont de ce facem ci de cum facem. Poate ca aparent conteza ce facem dar asta are valoare reala numai daca prin ce facem relationam corect. Si aici am un argument forte tot din viata, tot de pe schele din realizarile mele. La Bancorex parte din procesul de business al departamentului in care lucram facea parte si un superb moment de celebrare. BRCE nu avea initial retea si pornise sa creeze una. La deschiderea unei sucursale, de obicei in provincie, mergea un colectiv de la centrala instala programele, reteaua si se deschidea efectiv sucursala pentru public. Un task de doua zile dar momentul initial era aproape magic pentru ca toate calculatoarele deveneau o retea de la o zi la alta si pe fiecare calculator se instala un program iar fiecare om incepea sa aibe in rol, un sens  in sistem. Desi era o zi de munca foarte sustinuta aceasta avea la sfarsit un moment de celebrare care nu putea lipsi si era parte din procesul de business: se sarbatoarea impreuna cu colegii din centrala deschiderea noii sucursale. Conform traditiei la romani totul incepea cu o slujba si se termina cu o petrecere in care bucuria era intarita se de faptul ca tocmai scapasem cu totii de emotiile inerente legate de faptul ca reteaua, programele  sau inchiderea de zi ar putea sa nu meraga din prima. Comunicare in aceste zile era perfecta si se legau mari prietenii mai ales ca procesul cerea sa ramai in contact pentru o buna continuitatea proceselor initiate.

Ce s-a intamplat dupa inchiderea Bancorex, ce a ramas din aceasta mare banca? In mod surprinzator acest proces neformal, petrecerea, celebrarea este singurul care a supravietuit chiar si institutiei. Si astazi oamenii care s-au cunoscut atunci la un pahar de suc sau la o cafea se mai intalnesc si celebreaza din cand in cand. Dar ce celebreaza pentru ca obiectivul de business al celebrarii a disparut? Cred ca acesti oameni au intelepciunea sa inteleaga ca relatia este afacerea, relatia este substanta unui univers care are la baza corelatia infinita. Esentialul a ramas, s-a salvat. Asta arta ca nu trebuie sa atingi nici un obiectiv, mai ales de business, cu pretul retatiei bune dintre colegi ci sa intelegi ca relatia buna da consistenta, soliditate si poate perenitate la ceea ce faci. Cred ca la scara sociala are sens ce facem, pare util si de folos noua si universului, dar la scara cosmica are sens mai ales cum facem, cum relationam, ce creem, ce ne entuziasmeaza, ce iubim. Cosmosul pare sa nu aibe nevoie de ce facem dovada ca distruge totul periodic si recreaza universul intr-un nou big-bang prin care pare ca totul se reia de la inceput. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa actionam permanent dar actionam ca prin actiune sa invatam, sa creem, sa relationam. Relatia, reteaua e core business nu e proces suport cum pare. Un slogan entrprenorial spune: fa ce adori si bani vor veni, deci spune cumva ca eficienta se fundamnteaza pe iubire.

Ar fi foarte important sa intelegem asta si ca societate. Noi ar trebui sa descoperim ce face diferenta intre o intreprindere de succes si una falimentara pentru ca asta face diferenta intre o societate de succes si una disfunctionala care face milioane de oameni sa sufere. De ce la noi atatia colosi industriali au ajuns ruine si la altii nu?  De ce Dacia este o poveste de succes si, in aceiasi ramura, ARO nu a fost?

Nu stim dar credem ca raspunsurile trebuiesc cautate in zona neformala. Daca s-ar putea pune pe hartie ca schema sau ar fi o formula pentru asta am putea crea pe banda astfel de succese. Dar credem ca este in proces o componenta necuantificabila. Nu stim dar am putea sa presupunem ca Dacia s-a nascut din sufletul unor oameni, din entuziasmul aparut la o cafea sau un suc impreuna pe cand ARO a fost o sarcina de partid.

Desi vorbim de elemente neformale nu sugeram in nici un caz ca acestea nu pot fi integrate in procese coerente sau ca  nu putem avea o tehnologie care sa includa procese neformale. Pot fi descrise sisteme cadru in care procesele formale si neformale pot fi la fel de bine integrate.

Una dintre greselile fundamentale pe care le putem face fata de elementele neformale este ca incercam sa le disecam pentru a le reproduce. Noi nu trebuie sa tragem floarea de petale pentru a forta inflorirea pentru ca este seva conspirand cu soarele si intregul univers cea care face inflorirea posibila. Nu putem intelege de ce Nadia a fost perfecta si nici macar ea nu ne poate spune, nu putem stii ce este entuziasmul, creativitatea pentru ca ele se nasc din corelatia infinita care nu poate fi pusa in formula. Dar putem sa repreducem conditiile care genereaza creativitatea, entuziasmul, cunoasterea, perfectiunea.

Pe net circula un filmulet cu locul de munca de la google. Este un mediu creat pentru a stimula creativitatea, colaborarea, entuziasmul, este un mediu neformal care creat pentru a stimula calitati neformale dar care sunt memorabile si in esenta cele care conteaza in cele din urma.

In esenta ceea ce vrem sa spunem este ca spre deosebire de metafora cu borcanul plin de pietre in care se toarna un pahar de b@re care sugereaza prin metafora ca oricate probleme ai avea e loc de comunicare, de relationare noi sustime viziunea heracleitica, panta rei, care  spune ca relatia, reteaua, infinita corelatie este substanta esentiala a univesului, sau cel putin a celui uman.

 

 

 


DESPRE AUTOR

sorinelb-150x150

Salut! Numele meu este Sorinel Balan si vreau sa-ti urez bun venit pe blogul meu. Scriu saptamanal despre cum poti sa castigi mai mult invatand mai mult despre it, social media, e-learning, intranet: stiri, tendinte, strategii, cursuri, tips&tricks.

Pentru a fii mereu în contact cu ultimele noutati, te invit să te abonezi AICI. Stii mai mult, castigi mai mult