La capitolul stabilirea obiectivelor pe anul 2014 facand o analiza mai atenta am avut senzatia ca nu este vorba de mai multe obiective ci de actiuni doar in indeplinirea unui unic obiectiv si acesta este sa ne jucam rolul pe care il avem in sistemele din care facem parte.

Functia mentine organul deci daca iti faci functia tu ca parte din sistem vei fi OK si la nivel uman se traduce in sens, fericire, implinire.

Daca ma uit si mai atent nu pot sa vad foarte multe misuni sau roluri ci unul singur. Misinea a fost trasata atunci cand s-a spus “pregatiti-va caci va veni Imparatia lui Dumnezeu” deci ce alt rol poti avea decat sa sfintesti locul, sa pui umarul la venirea Paradisului pe Pamant.  Deci misiunea mea ar fi sa contribui la conditiile care pot duce la tranzitia de faza spre un mod de functionare mai ordonat al societatii, in limbaj traditional Paradisul pe Pamant.  Restul sunt doar actiuni.  Poate fi un obiectiv sa-mi fac un viloi ca sa ma izolez de “prostime”? Nu! Pentru ca daca nu am responsabilitate sociala mediul meu va fi mereu unul precar sau periculos si pentru mine. Nu poti lupta cu contextul tau, tu ai semnificatie in context, viata noastra are sens in context.

Ulterior am citit ca sunt si psihologi care spun ca in anumite cazuri nu obiectivele conteaza ci directia. In plus daca evoluam obiectivele se reconfigureaza permanent.

Poate ca ca nu e vorba de sau ci de si-si. Si atunci ordinea cea mai fireasca este: rolul (directia -aici e simplu mergem in directia evolutiva), legacy-ul, obiectivele pe termen lung (life time), obiectivele pe termen mediu, anuale, lunare, zilnice, planificare orei (de ex vezi metoda 48 de minute).