Am citit de multe ori autori, uneori importanti, in special din sfera politicului care spuneau ca Romania nu are un proiect de tara.

Cititnd insa cateva articole din revista NOEMA a Academiei Romane am realizat cu claritate ca Romania are poate cel mai frumos proiect de tara posibil. Dar acest proiect de tara nu este inca asumat in clar de sfera politicului si de institutiile fundamentale ale tarii, de societatea civila si cetateanul de rand.

Hadeti sa vedem argumentele. Sa vedem mai intai spre ce ne indreptam ca societate umana si cat de departe suntem de acest ideal ca tara. Credem ca nu mai trebuie sa demonstram ca societatea informatica a dat nastere unei societati a cunoasterii si ca aceasta ramane doar sa se implineasca intr-o societate a constiintei pentru a implini si cele mai noi predictii dar si cele mai vechi profetii.

Trebuie sa spunem ca nu vom incerca sa definim un proiect de tara cu obiective si actiuni clare ci doar un sistem cadru in care atat institutiile fundamentale cat si sociatatea civila sa identifice sarcini, responsabilitati, obiective.

Este deci Romania pregatita pentru societatea viitorului? Vom pleda pentru ideea ca este mai pregatita decta orice alta tara. Unul din motive, poate nu primul, poate nu cel mai imporant este ca un astfel de model de viitor, o astfel de viziune ca cea a societatii constiintei este articulata la cel mai inalt nivel academic de chiar presedintele Academiei Romane printr-o opera sa de o viata intraga si, extrem de imporant recunoscut de comunitatea academica. Daca ar fi fost doar profesorul Draganescu am fi putut spune ca este o idee buna dar excentrica ce nu-si gaseste o audienta larga. Lucrurile nu stau insa asa si as evoca mai intai o amintire mai veche de pe vremea cand Mihai Draganescu nu era presedintele Academiei Romane ci doar membru al Academiei Romane si si-a prezentat ideile in cadrul Comisiei de Studii Interdisciplinare de pe langa Asociatia Oamenilor de Stiinta. Doctorul Victor Sahleanu a luat cuvantul si a spus plin de entuziasm ca ideile prezentate sunt tot ce a sustinut si el prin opera sa dar el a ales doar un alt limbaj. Numeroase articole aparute in NOEMA arata ca aceste idei, prin universalitatea lor, au o recunoastere nu numai la Victor Sahleanu da si la ceilalti membrii ai academiei romane si aceasta este un lucru admirabil:  Este o recunoastere care adauga spor asa cum de fapt si viziunea Profesorului Draganescu este o recunoastere cu spor a gandirii inaintasilor stiintei si culturii romanesti. Va oferim doar cateva exemple:

MODELAREA CONCEPTUALĂ A SOCIETĂŢII VIITORULUI ÎN SCRIERI ALE LUI MIHAI DRĂGĂNESCU – Laura PANĂ,

FILOSOFIA, ŞTIINŢA ŞIINGINERIA CONŞTIINŢEI LA MIHAI DRĂGĂNESCU –  Laura PANĂ,

FENOMENOLOGICUL LA MIHAI DRĂGĂNESCU: CONŞTIINŢA FUNDAMENTALĂ A EXISTENŢEI – Gorun MANOLESCU,

UN MODEL INTEGRATIV AL PSIHICULUI, COGNITIEI, CONSTIINTEI SI CREATIEI – Laura PANA

Paul Constantinescu in cartea sa “Sisteme Ierarhizate – Rolul informatiei in geneza si dezvoltare” – Editura Academiei, Bucuresti, 1986 recunoaste si el valoarea acestor idei si le articuleaza si clarifica prin modelul sau despre lume.

Constantin Noica la randul sau a spus si el ca Ortofizica este o opera ce s-ar putea inscrie in veac. Tot despre Ortofizica, Constantin Noica zicea că “nu cunoaşte o sinteză filosofică atât de cuprinzătoare şi de impresionantă în cultura, europeană. Este o excepţională reuşită a culturii noastre…”  (Ionut Isac - INTRODUCERE ÎN FILOSOFIA STRUCTURAL- FENOMENOLOGICĂ.  PARADIGMA ORTOFIZICII)

Dar oare este asta un argument, faptul ca o idee este recunoscuta de comunitatea academica, de oameni de cultura? Poate deveni element de proiect de tara ceva ce nu e cunoscut si recunoscut de masele largi, ceva care nu este in codul nostru cultural, care nu se regaseste in spiritualitatea traditionala macar in spiritul ei daca nu si in litera ei? Fara indoiala ca nu, dar vom incerca sa demonstram ca ideea este prezenta in traditia noastra. Daca nu ca o certitudine, macar ca o cautare. Dar, “Nu m-ai cauta, daca nu m-ai fi gasit deja” spune filosoful C. Noica.

Spiritul romanesc a definit foarte clar  locul omului in cosmos  si, in functie de acesta, locul si rolul culturii noastre in cultura sau in spiritualitatea universala. Pentru Constantin Noica acest loc este definit de specificul spiritualitatii rominesti, de specificul culturii noastre “nici Orient, nici Occident si Orient si Occident“, cum  spune el in “Spiritul romanesc in cumpatul vremii”:

Noica mai spune:

“Poate ca insa tocmai forma blajina de ahoretie, pe care o incearca spiritul romanesc ar putea reface continuitatea, asa cum s-a spus despre tara noastra ca, la limita ar putea fi pivotul lumii de maine, facand, cu dubla ei deschidere catre Apus si Rasaritul indepartat, mijlocirea de care lumea istoriei de maine va avea atata nevoie.” 

Sase Maladii Ale Spiritului Contemporan – Constantin Noica

Despre aceasta deschidere vorbeste si Lucian Blaga:

“Tinand seama de nivelul, de dimensiunile, de proportiile interioare ale culturii romanesti, ni s-a parut dintr-o data ca nicaieri in Europa gindirea indica n-a avut o inraurire de aceiasi calitate ca tocmai in Romania”

Mihai Draganescu autorul cartilor: Stiinta si Civilizatie, Ortofizica, Profunzimile lumii materiale, si fost presedinte al Academiei Romane, vede in  ontologia arhaica din Rig Veda “completitudinea tensiunii filosofice a omului” concretizata intr-un model de univers in care  omul are un rol, el “poate genera efecte antientropice, poate chiar sustine universul“. Pentru profesorul Draganescu “nerecunoasterea fenomenologicului, a neformalului, – intim legata de creativitate ca functie a omului in univers – ar putea prezenta un mare pericol pentru succesul universului nostru in cosmos.

Daniel Sur in A treia cale la dilema Occident sau Orient? aduce argumente pentru “Nici Occident, nici Orient. Sau mîndouă o dată.”


Filosoful Anton Dumitriu intareste aceasta idee:

“Daca un om nu poate fi in afara ceea ce este in interiorul lui, nu este decat o iluzie; daca un om nu este in interiorul lui ceea ce este in exterior, el nu este nici macar o iluzie. O fiinta umana completa nu este, asfel nici un introvertit, nici un extravertit, ci un echilibru armonic intre aceste doua mari puteri, care tind a-l absorbi pe fiecare: lumea obiectiva si lumea subiectiva”

Restaurarea acestui om complet ar putea sta la baza reformei invatamantului:

“O reforma totala  a modalitatii invatamantului este necesara”.  Scoala occidentala “trebuie sa devina si o disciplina  pentru descoperirea personalitatii, a rolului ei functional in lume,  a puterii si neputintei ei.. In loc de a avea lozinca “a sti”, cultura europeana va trebuii sa subordoneze aceasta formula lui “a fi”. A sti pentru a fi, iata idealul de cultura pe care trebuie sa si-l dea occidentul.”

“Homo creator, iata idealul maret pe care poate sa si-l dea Occidentul.”

“Culturi eleate, culturi heracleitice” – Anton Dumitriu

Virgil Stancovici (vezi p 49), secretarul stiintific al Comisiei de Studii Interdisciplinare a Asociatiei Oamenilor de Stiinta intre 1980 si 1990, in Filosofia Integrarii subliniaza si el ca omul are o functie in universi si spune ce pericol ar fi sa nu ne implinim aceasta functie;

“Functia omului este aceea de a crea in univers neghentropia prin cunoasterea fundamentala”.  “Prin pozitia si functia sa omul poate inchide sau deschide circuitul informational al universului”. “Prin om prin constiinta lui, intregul univers se intalneste cu propria lui cauza. Constiinta umana cand este asemeni unei oglinzi curate poate reflecta Existenta Fundamentala Transcendentala.” ,  “Neandeplinindu-si aceasta functie, omul degradeaza intregul circuit informational al sistemului in care traieste”. 
“Orice deviere de la acest circuit incalca armonia fortelor fundamentale ale universului, energia cosmica devenind antagonica fata de energia disidenta si alienata a omului”

Exista premize in traditia noastra spirituala, exista elemete care ar putea face sa reuseasca acest proiect de tara? Exprimat cat se poate de clar acesta este spiritul traditiei si este poate doar litera legii cea care ar putea sa se opuna ideii.

Ce spune Dumitru Drăghicescu in cartea “Din psihologia poporului roman și astăzi actuală întrucât multe din aspectele ilustrate de autor se regăsesc în atitudinile și comportamentul nostru.

Aspecte fundamentale ale existentei le regasim in centrul unor modele stiintifice, ca la Stancovici si Draganescu si nu colaterale.  Ionut Isac spune ca:

Societatea constiintei se refera la elaborarea conceptului filosofic de Constiinta Fundamentala a Existentei (cu al sau corelat de Dumnezeu în teologie)

Acum, introducerea conceptului de „sentiment divin”, alaturi de si în corelatie cu acela de „sentiment cosmic” (întâlnit si în unele lucrari anterioare ale autorului), permite descrierea vietii spirituale si a spiritualitatii în general, ca o simbioza a celor doua sentimente, respectiv a contemplatiei si activitatii. Devine, astfel, posibila, schematizarea interactiunii tuturor nivelurilor sau palierelor onticului, de la cel psihologic si al civilizatiei, pâna la zona imponderabil-evanescenta a sacrului si divinului.

In articolul “O PRIMĂ DISCUŢIE PE MARGINEA INELULUI LUMII MATERIALE, A ExPERIMENTULUI CONŞTIENŢEI
ŞI AFIIRII LA MIHAI DRĂGĂNESCU, Gorun MANOLESCU spune:

Cred că nu se poate neglija o similaritate, departe de identitate, între experimentul conştienţei de tipul unei reducţii fenomenologice, ca metodă/tehnică, şi unele metode/tehnici de meditaţie extrem orientale. Este locul aici să amintesc de o întâlnire particulară cu Acad. Mihai Drăgănescu, pe care am avut‑o în anul 2003, în cadrul căreia dânsul a relatat cum, fiind invitat la o „ceremonie a ceaiului” într‑o grădină Zen din Japonia, a retrăit un „experiment al conştienţei”.

Si atunci ne intrebam de ce nu ar fi un vector al societatii constiintei si miscarea de Yoga, numeroasele tehnici de dezvoltare personala precum si tehmica Meditatiei Transcendentale mult mai apropiata de modelul Ortofizicii prin formalizarea sa ca o Tehnologie a Campului Unificat. Credem ca o analiza impartiala a acesteia din urma ar demostra similitudini importante atunci cand vorbim de modelul teoretic.  Daca vorbim de Ortotehnologie ca posibila tehnologie nu stim daca a fost vreodata folosita, ea pare doar un model teoretic, pe cand Tehnologia Maharishi este practicata de 5 milioane de oameni in lume si are aplicabilitate in invatare, reabilitare, preventie, afaceri.

In acelasi articol Gorun Manolescu vorbeste de referirile pe care Mihai Draganescu le face la traditia noastra spirituala “plecând din interiorul care se «introdeschide», vorbeşte o întreagă tradiţie ce ne aparţine”:  si face referie la Isihasmul bazat pe apofantism (Dumitru Stăniloaie, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1996)

Ne punem aceiasi intrebare ca mai sus, desi am constatat ca directiile par ireconciliabile: de ce nu am integra spiritualitatea traditionala in setul de vectori ai societatii constiintei? In fond rolul liturghiei este acela de a genera sentimentul divin si credem ca intre societatea constiintei si Imparatia lui Dumnezeu si pot gasi paralele prin care cele doua concepte sa se justifice reciproc. Foarte multa lume crede azi ca religia e depasita pentru ca nu are un fundament stiintific? Poate, dar nu si in cadrul acelei noi stiinte a legilor lumii materiale a carei necesitate o invoca Draganescu, nu si pentru Virgil Stancovici.

Poate ca o cercetare de genul celei facute de Gorun Manolescu in “DESPRE SURSELE ONTOLOGICE ALE ADEVÃRATEI CUNOAŞTERI ÎN BUDDHISM ŞI O PARALELà EUROPEANÔ se poate face si referitor la Isihasm si teologia apofatica.

Un proiect de tara poate avea mai multi vectori mai multi factori care pot conlucra la evolutia lui dar in acest caz se pune aceiasi problema cu sponsorii unui proiect intranet intr-o organizatie. Daca acesta va avea ca sponsor doar departamentul comunicare Intranetul va fi transformat intr-un instrument de comunicare, o platforma a Directiei de Comunicare esuand sa fie motorul intregii organizatii, creator de cultura organizationala pentru toti. La fel si in cazul unui proiect de tara esential este ca sponsorii lui sa nu fie doar Academia Romana, ASE-ul sau Biserica, ONG-urile ci cat mai multe entitati, altfel proiectul de tara risca sa devina asemeni monstrului din Lonch Ness, ceva de care toata lumea vorbeste dar pe care nimeni nu l-a vazut. Omul ca toti oamenii trebuie sa se recunoasca in el, sa ii apartina. 

Transnetul poate fi un element al proiectului de tara si poate fi unul important deoarece este integrator al retelelor cunoscute. Putem sa consideram Transnetul ca o infrastructura a viitoarei Societati a Constiintei, o infrastructura in constiinta asa cum infrastructura de drumuri este in societatea industriala care ramane un layer si asa cum magistralele de date sunt in societatea informationala care si ea ramane un layer.

Sigur ca poate parea imposibil ca politicul, mai ales atat de criticata clasa politica romanesca sa se ralieze la un astfel de proiect de tara. Credem ca in Romania mai mult ca oriunde in lume nu numai ca este posibil dar exista deja un precedent. Acest precedent este numirea lui Mihai Draganescu si a Anei Blandiana in CPUN dupa revolutie. Faptul ca Mihai Draganescu a fost fie si pentru o perioada scurta vicepresedintele tarii ni se pare extrem de relevant. La fel ni se pare semnificativ faptul ca Mihai Sora, autorul celor doua feluri de a fi atent a fost ministrul educatiei pentru o scurta perioada de timp. Deci oameni de stiinta si cultura exponenti ai societatii constiintei au fost deja in condicerea politica a tarii.

Un alt element important ni se pare receptivitatea larga a oamenilor de cultura si stiinta, mult mai devreme decat in Occident, fata de paradigmele societatii constiintei. Daca in ultimii ani in Occident mai multe vip-uri  manfesta o receptivitate fata de tehnica MT, cea mai bine cercetata tehnologie a constiintei, trebui sa spunem ca acest lucru a fost un fenomen de maxima amploare cu 30 de ani in urma. (vezi Reprimarea miscarii yoga in anii 80 – Gabriel Andreescu, pag 13)

Tot din cartea Reprimarea miscarii yoga in anii 80 retinem in sprijinul ideii noastre si interesul larg al oamenilor pentru Yoga, o metoda de expansiune a constiintei.

Un al factor de succes al ideii ar putea fi si sustinerea din partea traditiei. Liturghia Ortodoxa este cel mai amplu act de solidaritate in constiinta si Romania este dintre cele mai reprezentative tari in acest sens. Aceasta sustinere nu e necesar sa fie in clar, ea poate fi doar implicita.

Procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară a Europei

Harta făcuta în baza Eurobarometrului din anul 2005 si indică procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară.