Am citit o carte extrem de interesanta pe care o recomand spre lectura. Se numete I Write: Being and Writing de Tom Kepler.
Tom este si autorul cartilor Bare Ruined Choirs (poetry), Love Ya Like a Sister (young adult novel), The Stone Dragon (fantasy), Who Listened to Dragons, Three Stories (fantasy) pe care nu le-am citit inca dar am convingerea ca prin cartea Eu scriu: Fiinta si scrisul am inceput cu cea mai interesanta carte a lui. De fapt cred ca in mometul in care am scris articolul despre Sein (Fiinta) Engine Optimised am creat atractori pentru aceasta carte.
Tom descrie inca de la inceputul cartii in cateva fraze simple motivatia si subiectul cartii. Mai simplu spus subiectul cartii este…subiectul. Tom incepe prin a explica fraza din chiar titlul cartii, Eu scriu. Este cea mai simpla dintre propozitii – subiect si predicat, subiect si verb. Pestii inoata. Pasarile zboara. Eu scriu. Exista si propozitii mai imperative care pot avea un singur cuvant: Scrie. Inoata. Sari. Tu este subiectul subanteles.Dincolo de continut structura ne arata ca subiectul este cunoscatorul, cel care actioneaza si predicatul este procesul, actiunea. Subiectul si predicatul actioneaza impreuna pentru a crea un gand complet. Tom spune ca pentru a ne perfectiona ca scriitori este nevoie sa luam in considerare ambi termeni ai acestei simple fraze Eu scriu. Ca scriitori trebuie sa luam in considerare subiectul, acel Eu. Daca eu sunt nerabdator, neatent, sau am probleme de sanatate ceea ce voi scrie va fi lipsit de intregul meu potential. Asemeni unui atlet eu trebuie sa fiu deplin concentrat si alert. Eu trebuie sa ma dezvolt si sa evoluez permanent ca persoana. Tom spune ca a invatat foarte devreme programul MT care l-a ajutat sa-si adanceasca viata interioara. El spune ca viata exterioara este expresia vietii interioare. El preda intr-o scoala care foloseste o programa de Educatie bazata pe Constiinta si crede ca studentii nu trebuie numai sa se imbogateasca cu noi cunostinte dar trebuie sa-si dezvolte si capacitatea de cunoastere. In capitolul 2 despre Privacy si Scriitorul Interior: omul din Porlock se discuta despre cat de mult viata externa, mediul social si familial pot interfera cu opera scriitorului. El povesteste ca Samuel Taylor Coleridge in timp ce scria “Kubla Khan.” a fost intrerupt la mijlocul poemului de un om din satul Porlock si in poem se vede aceasta intrerupere, se vede cum in a doua parte poetul incerca sa prinda din nou viziunea sa poetica. Ce ar fi fost poemul fara aceasta intrerupere? Ca scriitor trebuie sa fi capabil sa mergi adanc in tine insuti si sa lasi creativitatea sa te poarte dar trebuie sa fi constient de omul din Porlock. Este un paradox, spune Tom, trebuie sa scrii ca sa fi scriitor si trebuie sa te marketezi ca sa fi cunoscut. Discutand despre modul efectiv de a scrie Tom ne spune ca este nevoie de doua tendinte care desi par complementare sunt opuse. O veritabila coincidentia opositorum este ceea ce constituie nucleul generativ al activitatii creatoare. Pe de o parte gandire, reflexivitate, grija, preocupare si pe de alta parte spontaneitate. Un fel de palnie a lui Stamate dar cu o deschidere infinita in partea de superioara, spre spontaneitate si finita in partea de jos, spre cuvinte, reguli, gramatici. O frumoasa descriere a procesului se pare ca avem la Mihai Sora: