Am redescoperit, traiasca scribd, un material pe care il citisem mai demult on paper. L-am cautat pentru ca ma interesa in special daca este corelat cu fenomenul blogurilor care este acum un trend de masa.
Acest materail cred ca a fost scris cu ceva timp inainte de aparitia blogurilor si trateaza jurnalul ca pe o excelenta tehnica spiriatuala. In mare ideea acestui text,
Tehnica jurnalului, spune ca in momentul in care scrii, orice ai scrie, deschizi canalele de inspiratie si in acest fel jurnalul devine o modalitate de reconectare la sursa noastra de inspiratie. Se produce un fel de conditionare daca faci asta sistematic, regulat. Si Hemingway spunea ca scrisul este ca mersul la biserica deci trebuie facut sistematic regulat, muza vine la ora fixa. Deci e vorba de a crea un reflex conditionat pentru inspiratie.
Ceea ce nu intelegem in materialul Tehnica Jurnalului este faptul ca desi jurnalul este considerat ca cel care rezolva criza noastra de comunicare jurnalul aici este tratat ca ceva extrem de personal pe care nimeni nu-l vede si nici macar nu-l atinge. Atunci nu mai este decat o comunicare pe verticala intre noi si sursa noastra de inspiratie dar nu si o comunicare pe orizontala in care comunicam cu ceilalti pentru a ne confirma intuitiile, inspiratia, pentru avedea daca si ei simt la fel.
